Despre onorariile avocatiale...

Totul a început cu tendința din ce in ce mai pregnanta a instantelor de judecata de a diminua onorariile avocaților în cadrul proceselor civile.

Apoi s-a continuat in spatiul public si pe retelele de socializare unde exista multe discutii despre onorariile avocatilor si despre cit de scazute ar trebui sa fie acestea. 

Inainte de a discuta problema, ar trebui sa ne gindim de ce un avocat este un profesionist “scump”.

Dincolo de costurile suportate de catre un avocat ca sa isi obtina diploma de absolvent de drept si apoi ca sa treaca examenele de admitere in Barou, cred ca potentialii clienti nu cunosc (nu este culpa lor, evident) ce face un avocat dupa ce il angajezi sa iti rezolve o problema juridica. Este adevarat ca pentru majoritatea clientilor munca avocatului poate fi simplificata prin expresii de genul “vreau sa nu fiu arestat / condamnat” sau “vreau un contract de vinzare cumparare”. In realitate, avocatul se angajeaza la mult mai mult decit lasa sa se vada aceste expresii.

Semnarea unui contract de asistenta juridica echivaleaza cu “ Ok, nu trebuie sa iti mai faci griji cu privire la aceasta problema. Grijile tale le preiau eu”. Clientul se intoarce acasa si – pentru prima data in ultimele saptamini – doarme profund.

Avocatul se intoarce acasa plin de ginduri despre cum poate rezolva problema clientului sau. Se intimpla ca noaptea sa viseze datele si faptele din dosare sau ca este pe cale sa rateze o sedinta de judecata. Cind este cu copii in parc isi verifica emailul sa vada daca nu a primit acte de la avocatul advers sau de la clientul sau. Cind iese cu sotia la restaurant este imposibil sa nu discute despre sedinte de judecata si tactici de dosar (fara insa a incalca confidentialitatea).

Avocatii sunt scumpi deoarece iti pot aduce multi bani sau te pot ajuta sa eviti sa-i pierzi. 

Uneori te ajuta sa isi pastrezi chiar libertatea. Si cu totii stim cat valoreaza, nu? 

Angajand un avocat obtii un profesionist care isi pierde somnul din cauza grijilor pentru problema ta juridica in timp ce tu obtii linistea sufleteasca!

Daca onorariile avocatiale sunt prea mari, atunci avem nevoie de alte solutii, iar una dintre ele ar fi ca obligatiile avocatului fata de client sa fie mai reduse. Conduita avocatilor este prevazuta de Codul Etic, Statut sau legea de organizare a profesiei.  In acest moment, legea nu permite ca un client sa renunte la unele dintre obligatiile profesionale ale avocatului fata de el si astfel incit sa mai poata cere diminuarea onorariului.

Ca sa fie totul clar, cind se discuta de scaderea onorariilor avocatilor inseamna ca se doreste scaderea corespunzatoare a dedicarii avocatului fata de cauza clientului sau. Este ca si cind clientul va primi serviciile avocatiale cu dedicarea specifica unui sofer de taxi. 

Asta vreti?

lawyerist.com

O altfel de abordare....

O zi obisnuita la birou. 

In incapere isi fac aparitia doi oameni care  spun ca doresc sa sterga din viata lor ultimii 10 ani si sa o ia de la inceput, separat unul de celalat.  Abia daca-si vorbesc, iar cand o fac singurele cuvinte pe care reusesc sa le spuna sunt incarcate de repros. Din tonul lor razbate durerea si, mai mult de atat, neputinta. Neputinta ca nimic din ceea ce spun nu ajunge la urechile celuilalt. Oricum celalalt nu vede lucrurile la fel. Unul e prea obsedat de ordine si control, iar celalalt  ia lucrurile prea usor, e prea visator si entuziast. Au ratat oportunitati pentru nehotararea unuia, ori au luat decizii gresite pentru graba altuia.

Avocatul tace. 

Intervine rar. 

Asculta. 

Ii incurajeaza  sa vorbeasca.

Si timpul  se scurge, acuzele curg,  si-au spus povestea o data,  au repetat-o inca o data , pentru ca  omul din fata lor, avocatul,  nu inclina balanta spre niciunul dintre ei, iar ei stiu ca au dreptate, asa ca o reiau inca o data, continuand sa deserte sacul, aceeasi problema, alte argumente, alte emotii.

Si atunci, primesc intrebarea:  doua jumatati pot forma un pahar de apa ? Absolut! este raspunsul lor. Dar  o jumatate plina  si o jumatate goala?  Daca vorbim de jumatati, raspunsul este  DA. Par surprinsi de raspunsul lor. Se uita unul la altul. Si pentru prima data in acea intalnire se privesc.  Si tac.

E randul lui, al profesionistului.

Avocatul stie ca nu poate schimba nici evenimentele din viata lor si nici persoanele ce au venit cu influente in viata lor,  nu este aceasta menirea lui, dar stie ca poate contribui la schimbarea perceptiei lor asupra acestora, la redimensionarea relatiei lor si a celei cu cei din jurul lor.

Si mai stie avocatul ca ceea ce i-a adus in biroul sau este faptul ca fiecare dintre ei vede lucrurile diferit, potrivit propriului “cadru”  format in timp din propriile lor trairi, dar si din experientele celor din jur, experiente carora le  atribuie un alt sens sau valoare,  in functie de propriile principii, convingeri, valori, etc.

Si atunci,  odata construita increderea  in el, profesionistul, dar si in procedura:

–  ii  incurajeaza sa vorbesca, de data asta punctual, fiecare raportandu-se pe rand la propriile trairi, la propriile probleme sesizate, dar si la sustinerile celuilalt. Sunt surprinsi ca pot vorbi fara sa fie intrerupti, sunt surprinsi cand, in linistea lasata, isi aud propriile cuvinte. Isi masoara cuvintele. Si tonul. Totusi sunt oameni civilizati.

– ii incurajeaza totodata sa se asculte, nu doar sa se auda,  ascultare care nu de multe ori aduce cu ea o revelatie: Nu a vrut sa spuna asta!! Si atunci de ce am inteles altceva ?

-ii  incurajeaza sa-si expuna propriile neclaritati, sa ceara lamuririle necesare, sa-si expuna propriile argumente, sa-si definesca si dimensioneze propriile asteptari, sa-si analizeze  emotiile  punandu-se unul in locul celuilalt in situatii date sau  ipotetice,  sa gaseasca  impreuna solutii pentru situatia creata. Si, raportat la experienta respectiva, cum ar fi fost daca…..? sau  Ce-ar fi daca…….? Sunt surprinsi de propriile reactii.

Si tot el, avocatul:

-va folosi orice prilej si orice informatie furnizata pentru a pune in valoare lucrurile care pot  intari puntea de legatura  creata intre ei, va rezuma povestea de fiecare data  cand apar informatii noi, cu accent pe  expunerea  neutra care ii va separa pe ei de conflict,  dandu-i in acest fel conflictului o alta dimensiune, iar lor oferindu-le posibilitatea de a-si  privi propriul conflict nepersonalizat. E mai usor sa vorbesti despre o alta problema .

-va incerca sa foloseasca constant un limbaj pozitiv, reformuland de fiecare data mesajele lansate, scazand astfel din intensitatea greutatii propriilor lor cuvinte.

-va pune accent pe informatiile cheie furnizate pentru a intari reperele de care au nevoie pentru constructia lor.

-le va arata constant, verbal si nonverbal ca este acolo, alaturi de ei, gata oricand sa-i ajute daca ajung in impas, ca  receptioneaza corect si asculta atent tot ceea ce ei sunt dispusi sa ofere.

-va incerca  sa le arate ca exista si  alte abordari asupra problemei sau problemelor lor  “provocandu-i” sa foloseasca  alte cuvinte pentru a  gasi intelesuri pozitive  acestora,  stiind ca  odata  schimbandu-si standardele obişnuite de perceptie  vor ajunge sa descopere cu surprindere ca  “problema sau problemele” puteau fi provocari, oportunitati pentru actiune sau oportunitati de a invata lucruri noi . Sau pot fi! Nu am vazut niciodata lucrurile asa!

Si in tot acest timp, el, avocatul, le va  vorbi calm, egal, invitandu-i la introspectie si analiza, imprimandu-le in final un alt tip de comportament.

S-a facut liniste. Si solutiile nu inceteaza sa apara.

Sedinta s-a incheiat. 

Se privesc. 

De data asta fara resentimente. 

Cei 10 ani tocmai au capatat valoare.

Nu functioneaza in toate cazurile. Dar merita incercat!  :)

Adevar sau minciuna?

Bun gasit,

Aceasta postare nu este despre legi, avocatura si altele din aceeasi tema, ci despre.....oameni. Da, am intalnit printre cei care ma abordeaza in rezolvarea unor chestiuni de ordin juridic, o anumita categorie de oameni care m-au uimit prin atitudine.

Postarea am intitulat-o "Adevar sau minciuna?" pentru ca in urma unor interactiuni cu diverse persoane de-a lungul timpului, am ajuns sa ma intreb (doar retoric, e drept!) cum e mai bine sa procedez : sa fiu sincera si deschisa cu oamenii (inclusiv cu clientii) sau sa le spun ceea ce vor sa auda (chiar daca asta presupune sa le ofer informatii eronate)?

Prima varianta de raspuns e cea care ma reprezinta si conforma careia actionez. Da, sunt sincera cu oamenii, deschisa, le dau informatiile pe care le cer, iar acolo unde nu sunt sigura aleg sa-i trimit catre specialistiii in domeniul respectiv. (experti contabili, executori judecatoresti, notari, psihologi, etc). Nu am nicio problema in a spune deschis "nu detin aceasta informatie, intrebati specialistul". 

Exista insa aceasta categorie de oameni care vor de la mine (ca avocat) toate raspunsurile la problemele lor, probleme in care i-am putut ghida decat pana la un punct. Mai departe, i-am indrumat catre specialisti. In loc sa aprecieze ca nu i-am mintit, ca nu le-am dat informatii eronate, ci dimpotriva, i-am trimis la o persoana care zi de zi rezolva situatii similare cu a lor, au considerat ca nu vreau sa-i ajut si s-au suparat....

Nu vad situatiile de mai sus ca pe niste pierderi, ci ca pe un castig pentru ambele parti. 

Relatiile mele cu oamenii (inclusiv clientii) sunt bazate pe comunicare deschisa, pe incredere reciproca, pe sinceritate. Nu promit ca pot face lucruri care nu-mi stau in putere sa le fac. Pot sa promit ca voi face tot ce pot sa rezolv problema, dar nu voi garanta si un anumite rezultat. Sunt OM inainte sa fiu avocat, empatizez cu oamenii, sunt un om de cuvant si asta spune multe. Asa sunt si asa vreau sa raman.

Castiga si persoanele de care am facut vorbire mai sus? 

Cu siguranta!

Vor gasi ceea ce cauta, adica acei oameni care sa le promita "marea cu sarea", care ii vor minti cu privire la costuri (de timp/financiare) si astfel iau nastere "povestile" acelea cu oameni inselati.....Nu intamplator spuneam ca si ei  vor castiga.....vor castiga experienta si, eventual, data viitoare vor alege altfel. Sau nu. Unii nu invata nimic din lectiile de viata prin care trec.

Pornind de la cele de mai sus, va intreb: la o prima interactiune cu avocatul, dvs ce asteptari aveti de la omul, specialistul din fata dvs? 

Doriti o solutie legala la problema dvs, corect? Sau mai multe solutii, daca e posibil....  :) 

Doriti sa fiti informat corect cu privire la proceduri, costuri, etc?

Daca avocatul nu are competenta sa va raspunda anumitor intrebari care tin de alte ramuri de drept (experti, notari, executori judecatoresti), cum procedati? Acceptati indrumarea avocatului care va sfatuieste sa va consultati cu specialistii care va pot oferi informatii  pertinente in cazul dvs, care s-au pregatit special pentru acel domeniu (ca de asta sunt specialitati diferite), care zi de zi rezolva probleme ca ale dvs?

Dvs cum ati proceda? 

Va invit sa-mi lasati mai jos un comentariu si sa va spuneti punctul de vedere si sa invatam unii de la altii din experientele de viata.

Reguli pentru succes!

In perindarile mele online am dat peste o scrisoare, scrisa in urma cu mai bine de 40 de ani, de un avocat american, Roland Boyd, fiului sau care se pregatea sa termine dreptul. Mai multe barouri americane au fost impresionate de cele scrise de Boyd, i-au cerut permisiunea si au publicat aceasta scrisoare.

Scrisoarea ofera 21 de reguli pe care ar trebui sa le urmeze un avocat pentru a avea succes. Voi prezenta cateva aici dar puteti citi intreaga scrisoare pe site-ul Baroului Texas.

“1. Aminteste-ti regula celor noua”. Ea functioneaza cam asa – noua din zece oameni sunt buni, cinstiti, inteligenti, decenti si deschisi la minte. Asa ca, daca vrei sa ai noua din zece sanse de partea ta, alege partea buna a situatiei. Pentru profesia noastra partea buna este cea care e ajuta societatea. Cu alte cuvinte, nu face rau celorlalti. In instanta regula celor noua functioneaza in acelasi fel. In noua din zece cazuri partea buna castiga.

2. Aminteste-ti, integritatea unui avocat este vitala pentru societate. Daca macelarul, brutarul sau cel care face lumanari nu sunt cinstiti, nu e o mare catastrofa. Pe de alta parte, avocatul joaca un rol atat de important pentru compatriotii sai incat, daca este necinstit e o mare catastrofa. Lasa-ma sa-ti dau cateva exemple ale rolurilor vitale pe care joaca un avocat:

a) Acum cativa ani, putin dupa pranz, usa biroului meu s-a deschis; in prag statea un barbat de varsta mijlocie. Il reprezentasem multi ani; era un fermier de succes; era foarte palid si tremura in timp ce mi-a spus: “Tocmai am facut cea mai grava greseala pe care o poate face un om. Am ucis pe cineva, am stiut in secunda urmatoare ce greseala cumplita am facut. Pentru numele lui Dumnezeu, ajuta-ma!”

b) Cam acum 1o ani, trei membrii ai unei familii, din care alti doi fusesera victimele uneia dintre cele mai oribile crime din istoria Texasului, au venit la biroul meu. Acesti oameni aveau de infruntat una dintre cele mai neneaturale tragedii. Reprezentatul lor a spus: “Azi dimineata, am hotarat ca tu sa ne reprezinti, ca sa se faca dreptate”.

c), d), e), f)….

3. Aminteste-ti, intotdeauna fii amabil cu toata lumea, indiferent de pozitia sociala, educatie sau situatie financiara, pentru ca:

a) Pustiul care acum se joaca cu sucuri la magazin, peste 25 de ani ar putea fi presedintele Asociatiei Americane a Bancherilor de Investitii care te cheama la New York pentru o problema importanta.

b), c)

d) Unii oameni de afaceri de succes nu stiu nici sa scrie nici sa citeasca.

4. Aminteste-ti, sub o guvernare democratica aplicarea legii nu are secrete. Prin urmare nu lua parte la nimic, nu scrie intr-o scrisoare, nu spune in public sau la telefon, ceva care nu ti-ar place sa apara la televizor, pe prima pagina a ziarelor, sa auzi de la martori sau la radio (decat daca este in interesul clientului tau).”

Ma opresc aici. Daca v-a placut stiti deja unde sa cititi restul.

      

Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Am castigat! Iar!

 

Desi au trecut ani buni de cand profesez, aceasta parte a ramas neschimbata: aflarea solutiei dintr-un dosar.

Nu pot compara cu nimic senzatia care ma incearca atunci cand rasfoiesc condica de sedinta in cautarea solutiei. Mi-e greu sa exprim in cuvinte bucuria care ma incearca atunci cand citesc:

"Admite cererea".

Aceasta solutie arata faptul ca am reusit sa gasesc punctul slab intr-o aparare si sa evidentiez punctele forte ale partii pe care o reprezint. Nu exista o recompensa mai mare pentru mine decat sa constat ca instanta a inteles ce am sustinut si ca e in asentimentul meu, dandu-mi dreptate.

Castigul clientului pe care il reprezint este si castigul meu, este o validare a muncii mele, asa ca ma bucur din toata inima de victorie.

Da! Am castigat! Din nou! :)

Offf! Urasc avocatii!

Postarea de astazi e inspirata de un justitiabil, care, iesind in Tribunal astazi, isi varsa oful:

"Offf! Urasc avocatii!"

Nu l-am intrebat care-i motivul supararii ca riscam destul de mult, omul parea suparat rau, dar mi-a ramas cumva gandul la el. Si ma gandeam ce motive ar putea avea clientii sa-si urasca avocatii.

Pentru ca, trebuie sa recunoastem, putini sunt cei care atunci cand vine vorba de avocati au ceva pozitiv, demn de lauda, de spus. Poate si din acest motiv am cautat ca relatia mea cu clientii sa fie diferita: una bazata pe incredere, pe comunicarea deschisa, cu cartile pe fata, de respect reciproc.

Revenind la clientul suparat, am cautat posibile raspunsuri si mi-au venit in minte aceste cateva motive:

1. "Nu am incredere in el". 

Multi clienti cred (uneori justificat) ca avocatul a trecut de partea adversarului si ca e "mana in mana" cu partea adversa.

2. "Iau si pielea de pe tine" (cu referire la onorariile percepute)

Clientii sunt nemultumiti de faptul ca avocatii percep un onorariu la inceput, iar daca e vorba si de un onorariu de succes, mai trebuie achitat altul dupa terminarea procesului. 

3. "Sunt in stare de orice. N-au pic de suflet sau morala".

Atunci cand avocatul apara criminali, violatori, camatari evident ca apar si explicatii de genul "toti oamenii au dreptul al aparare", "este o provocare profesionala" sau "ce nu face omul (clientul, adica) pentru libertate?"-cu trimitere la bani, evident.

4. "Nu inteleg nimic din ce face sau ce-mi spune"

Putini avocati isi bat capul sa le explice clientilor ce se intampla in dosarul lor, ce urmeaza sa faca, etc. pe intelesul clientilor. De obicei, avocatii "vorbesc pe limba lor", folosind termeni juridici, complet necunoscuti oamenilor obisnuiti.

5. "Nu-mi raspunde la e-mail-uri si/sau la telefon"

Clientii au nevoie sa fie la curent cu noutatile din dosarul lor, sa fie informati si sa primeasca asigurari ca totul va fi bine. Cine ar putea sa faca acest lucru mai bine decat omul angajat sa le apere interesele?

Cu siguranta, mai sunt si alte motive. Daca le stiti, va invit sa le scrieti mai jos, printr-un comentariu.

Si pentru ca e inceput de week-end, iar aceasta postare este atipica, propun sa ne destindem putin cu cateva glume cu avocati, desigur.

 1. Un om trecea pe langa o piatra funerara pe care scria: 

 “Aici se odihneste un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil“.
- Doamne Sfinte! isi face cruce tipul. Astia au bagat trei oameni in acelasi mormant!"

..................................................................................................................................

2. Cainele unui avocat fugea prin oras dezlegat, a intrat intr-o macelarie si a furat o friptura.
Macelarul merge la biroul avocatului si intreaba:
-Daca un caine fuge dezlegat si fura o friptura pot cere contravaloarea stapanului?
-Da ,cu siguranta!
-Atunci imi datorati 10 ron!
Avocatul plateste fara sa scoata un cuvint.A doua zi, macelarul primeste o nota de plata de la avocat:100 de dolari taxa pt. consultatie! 
................................................................................................................................

3. Intrebare: De ce rechinii nu ataca avocatii?
Raspuns: Din spirit de colegialitate.....

Week-end frumos tuturor!

Cititi si:
Cum va alegeti avocatul?
Intrebari utile la prima discutie cu un avocat

Asa da? Sau asa nu?

Ma intreb de ce logoreea si limbajul violent sunt considerate calitati pe care trebuie sa le aibe o persoana ca sa poata deveni un "bun" avocat.

Mi s-a intamplat sa cunosc colegi/e care sustineau ca defectele lor sunt de fapt calitati in avocatura. A sti sa te certi nu te face un avocat bun, ci arata adevaratul caracter al persoanei. Este o mare diferenta intre a castiga o disputa legala folosind argumente pe baza textelor de lege si a te certa in fata instantei de judecata ca la ...piata. Din pacate, inca se intampla.

Ma intreb totusi, cu cine trebuie sa te certi ca sa vada lumea din sala ce avocat bun esti? Cu colega/ul? Cu judecatorii? Cu clientii? Eu cred ca puterea de convingere, cunostintele teoretice si abilitatea de a le folosi la momentul potrivit sunt mult mai de folos. Violenta de limbaj arata ......vulgar.

Logoreea lasa cam aceeasi impresie si nu sperie pe nimeni. Arata doar ca stii sa vorbesti mult si fara continut, ori asta nu te face un avocat bun, ci lasa impresia ca iti place sa te auzi vorbind. Din punctul meu de vedere acesta poate sa denote nesiguranta, o lipsa de incredere in sine si in abilitatile proprii, o cauitare de validare a propriei valori in ochii celorlalti, indiferent ca sunt clienti sau avocati.

Imi doresc sa am alaturi colegi despre care clientii sa vorbeasca cu placere, convinsi fiind ca au avut parte de cea mai competenta reprezentare. 

 Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)