Despre calitatea procesuala

Simbioza existentă între dreptul substanţial şi dreptul procesual este subliniată în noul Cod de procedură civilă şi prin dispoziţiile articolului analizat, calitatea procesuală fiind determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic civil concret dedus judecăţii. De pildă, dacă raportul de drept substanţial este unul obligaţional, ale cărui subiecte de drept sunt un creditor şi un debitor, raportul de drept procesual vizând valorificarea dreptului de creanţă respectiv va avea ca părţi pe acelaşi creditor şi pe acelaşi debitor.

Ca definiţie doctrinară, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).


In cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Particularizând pentru ipoteza acţiunii în revendicare imobiliară, calitatea procesuală activă revine reclamantului, proprietar neposesor, lipsit de atributele dreptului de proprietate spre a cărui valorificare tinde prin exerciţiul acţiunii, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtului, posesor neproprietar sau detentor precar.

Neacceptarea de către reclamant a succesiunii în termenul de opţiune instituit de lege conduce la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în ipoteza promovării unei acţiuni în dezbatere succesorală, iar nu a excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, aceasta din urmă constituind o apărare de fond în planul dreptului substanţial, ce se reflectă în planul dreptului procesual sub forma excepţiei lipsei calităţii procesuale active.


In situaţia în care legea conferă legitimitate procesuală activă oricărei persoane interesate, dacă o atare cerinţă nu este îndeplinită, excepţia procesuală ce urmează a fi admisă este excepţia lipsei de interes, iar nu aceea a lipsei calităţii procesuale active, întrucât elementul esenţial de natură a determina soluţia instanţei îl constituie interesul (spre exemplu, situaţia acţiunii în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic).

Cu titlu exemplificativ, nu au calitate procesuală activă: legatarul unei sume de bani într-o acţiune în revendicare ce are ca obiect un bun imobil din patrimoniul autorului său, întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict suma de bani111; un terţ (penitus extranei) care solicită rezoluţiunea/rezilierea unui act juridic, fără a avea calitatea de parte contractantă; o persoană care nu are calitatea de titular al dreptului de coproprietate asupra bunului şi care promovează o acţiune de partajare a acestuia; nudul proprietar al unui imobil care introduce o acţiune în obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului deţinut abuziv etc.


In cadrul acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil prin efectul uzucapiunii în sistemul Codului civil din 1864, legitimarea procesuală pasivă aparţine proprietarului nediligent al bunului ce a permis exercitarea de către o altă persoană a unei posesii utile asupra acestuia un timp îndelungat, dată fiind dubla natură a uzucapiunii, atât mod de dobândire a unui drept real, dar şi sancţiune.

Nu au calitate procesuală pasivă în cadrul unei astfel de acţiuni posesorii intermediari şi succesivi ai unui teren, ce au intrat în posesia acestuia în temeiul unor acte netransla-tive de proprietate (înscrisuri sub semnătură privată intitulate de părţi „chitanţe", care consemnează vânzarea terenului în schimbul unui preţ şi care reprezintă acte juridice lovite de nulitate absolută, sancţiunea decurgând din nerespectarea formei autentice cerute de lege ad validitatem), întrucât aceste persoane nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai bunului uzucapat.

De asemenea, nu justifică calitatea procesuală pasivă în astfel de acţiuni consiliile locale sau judeţene, care au statut de autoritate deliberativă, ci numai unităţile adminis-trativ-teritoriale (comuna, oraşul, judeţul, municipiul), în măsura în care bunul în privinţa căruia se solicită uzucapiunea face parte din domeniul privat al acestora.


In sarcina reclamantului există obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii formulate. Nu s-ar putea invoca de către reclamant lipsa rolului activ al instanţei în determinarea persoanei care ar justifica calitatea procesuală a pârâtului, întrucât obligaţia menţionată îi incumbă lui însuşi, în calitate de persoană care a declanşat procedura judiciară.

Rolul instanţei constă numai în verificarea identităţii dintre cel chemat în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum şi a identităţii dintre cel care promovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes. în conformitate cu art. 194 lit. e) NCPC cu trimitere la art. 150, dacă dovada calităţii procesuale active şi pasive se face prin înscrisuri, reclamantul trebuie să le propună prin cerere şi să le anexeze cererii de chemare în judecată (spre exemplu, titlul de proprietate al reclamantului, în măsura în care acesta promovează o acţiune în revendicare; contractul de împrumut încheiat între părţi, în măsura în care acţiunea cu care instanţa este învestită este o acţiune în valorificarea dreptului de creanţă rezultat din contract etc.). Dacă o atare probă nu a fost propusă prin cerere, aceasta poate fi solicitată de reclamant şi încuviinţată de instanţă în cursul procesului numai în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, în caz contrar reclamantul fiind decăzut din dreptul de a propune probe, această sancţiune putând fi invocată şi din oficiu de către instanţă. în ipoteza în care reclamantul nu probează calitatea procesuală activă/pasivă, instanţa va invoca din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active/pasive, pe care o va pune în discuţia contradictorie a părţilor, urmând a o admite în consecinţă.

Legea stabileşte pentru anumite acţiuni civile calitatea procesuală activă sau, după caz, pasivă. Cu titlu exemplificativ, redăm următoarele: în ipoteza acţiunii în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, calitatea procesuală activă aparţine copilului sau, după moartea acestuia, moştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsei mamei sau, după moartea acesteia, moştenitorilor pretinsei mame (art. 423 NCC); în ipoteza acţiunii în stabilirea filiaţiei faţă de tată, calitatea procesuală activă aparţine copilului sau, după moartea acestuia, moştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsului tată sau, după moartea acestuia, moştenitorilor pretinsului tată (art. 425 NCC); în ipoteza acţiunii în tăgada paternităţii, calitatea procesuală activă aparţine soţului mamei, mamei, tatălui biologic, copilului şi, în cazul decesului acestor persoane, moştenitorilor lor, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparţine copilului, dacă acţiunea este pornită de soţul mamei, sau, după moartea copilului, mamei sau altor moştenitori ai săi. Totodată, calitatea procesuală pasivă în cazul acţiunii în tăgada paternităţii aparţine soţului, în ipoteza în care acţiunea este promovată de mamă sau de copil, ori, după decesul acestuia, moştenitorilor săi. De asemenea, dacă acţiunea în tăgada paternităţii este introdusă de către tatăl biologic, calitatea procesuală pasivă aparţine soţului mamei şi copilului, iar în cazul decesului acestora, moştenitorilor săi (art. 429 NCC); în cazul divorţului judiciar, calitatea procesuală activă aparţine numai soţilor [art. 917 alin. (1) NCPC].


In ipoteza acţiunilor în pretenţii, având în vedere că în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii sunt determinaţi atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv, verificarea calităţii procesuale active şi pasive nu prezintă dificultăţi, părţile procesului fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial.

 

In schimb, în ipoteza acţiunilor reale, pentru a se stabili calitatea procesuală activă, uneori se impune administrarea aceloraşi probe ca şi pentru dovedirea dreptului afirmat (spre exemplu, efectuarea unei expertize tehnice imobiliare în specialitatea topografie având ca obiectiv identificarea terenurilor, astfel cum rezultă din actele de proprietate ale părţilor, pentru a se stabili dacă una dintre acestea ocupă o suprafaţă din terenul celeilalte părţi). în acest caz, art. 248 alin. (4) NCPC prevede dreptul instanţei de a uni excepţia invocată cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, arătând că această soluţie se impune numai dacă pentru judecarea excepţiei este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.

Chiar şi în această ipoteză, lipsa calităţii procesuale active nu se confundă cu netemeinicia cererii, deoarece în cazul unei acţiuni reale introduse de o persoană fără calitate dreptul subiectiv există, dar cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă de titularul dreptului respectiv, pe când, în cazul unei acţiuni netemeinice, nu există însuşi dreptul pretins de reclamant. Astfel, în situaţia în care în privinţa unui bun există o stare de coproprietate obişnuită, iar o terţă persoană promovează o cerere de partaj judiciar a bunului respectiv, aceasta se va respinge ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar nu ca neîntemeiată, întrucât există alte persoane (coproprietarii bunului) care ar avea dreptul de a solicita partajul, acest drept subiectiv existând, însă nu în patrimoniul reclamantului.

Pierderea indemnizatiei pentru cresterea copilului

Incepand din anul 2012, statul poate suspenda dreptul la indemnizatie pentru cresterea copilului pentru cei care nu isi achita obligatiile fiscale. Mai exact, in cazul in care beneficiarii acestui ajutor nu isi achita taxele si impozitele pana la data de 31 martie a fiecarui an, dreptul la plata va fi suspendat pe o perioada de 5 luni. Totusi, cei care nu si-au platit la timp impozitele pot fi repusi in drepturi daca indeplinesc unele conditii.  

Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la indemnizatia de crestere a copilului, familiile beneficiare au obligatia sa isi achite impozitele si taxele fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate.

Conform reglementarilor legale, acestia pot achita impozitele pana la 31 martie a fiecarui an. Daca, pana la aceasta data, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia de plata, atunci va suspenda, prin dispozitie, dreptul la indemnizatia de crestere a copilului pentru o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.

Totusi, daca beneficiarii reusesc, in cursul celor 5 luni, sa isi achite obligatiile, statul va relua plata indemnizatiei de crestere a copilului, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.

Concret, potrivit institutiei, pentru a fi repusi in plata, beneficiarii indemnizatiei vor transmite agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.

Pe de alta parte, insa, daca pana la sfarsitul perioadei de 5 luni, nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile inceteaza definitiv, atentioneaza sursa citata.

Atentie! Persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii nu sunt obligate sa achite taxele si impozitele, mentinandu-si, chiar daca nu platesc, drepturile de indemnizatie de crestere a copilului.

Aceste reglementari nu sunt valabile doar pentru beneficiarii indemnizatiei de crestere a copilului, ci si pentru cei care primesc ajutor social sau alocatie pentru sustinerea familiei.

Ce trebuie sa stiti despre indemnizatia de crestere a copilului?

Potrivit dispozitiilor legale, indemnizatia lunara se cuvine doar solicitantilor care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

• sunt cetateni romani, straini sau apatrizi;
• au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei;
• locuiesc in Romania impreuna cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile si se ocupa de cresterea si ingrijirea acestuia/acestora.

Indemnizatia de crestere a copilului reprezinta 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni, aceasta valoare fiind stabilita la finalul anului 2012 de Legea nr. 166/2012.  De asemenea, conform prevederilor instituite atunci, concediul si indemnizatia pentru cresterea copiilor se acorda pentru fiecare dintre nasteri. Aceasta in conditiile in care, pana in octombrie 2012, legea limita acordarea concediului si a indemnizatiei la 3 nasteri.

Potrivit OUG nr. 111/2010, actul normativ care reglementeaza regimul de acordare a indemnizatiei lunare, parintii pot alege intre un concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an (3 ani in cazul copilului cu handicap) si un concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani. In ambele situatii, legislatia reglementeaza cuantumul minim si cuantumul maxim al indemnizatiei lunare, raportandu-l la indicatorul social de referinta, care si in 2014 este in valoare de 500 de lei.

Prin urmare, in cazul in care opteaza pentru concediu pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, cea mai mica valoare a indemnizatiei va fi 600 de lei, iar cea mai mare poate fi de maximum 3400 lei.

In schimb, pentru parintii care aleg un concediu de 2 ani, indemnizatia va fi cuprinsa intre 600 de lei si maximum 1200 lei.

Atentie! Optiunea beneficiarului referitoare la durata concediului de crestere a copilului se exprima in scris, pe baza de cerere, si nu poate fi schimbata pe parcursul acordarii drepturilor.

Conform dispozitiilor, nivelul indemnizatiei lunare se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.

Cum scot copilul din tara?

"Buna ziua doamna avocat, ma numesc C.M., sunt despartita de sotul meu (in acte nu sunt divortata) de 5 ani si avem o fetita de 7 ani. Cu sotul nu tin deloc legatura, e un om violent cu mine si fetita si ne e mai bine fara el. Vreau sa plec in Italia la munca. Pot lua fetita cu mine? Va multumesc."

Pentru ca sunt foarte multe persoane in aceasta situatie, am ales sa postez acest mesaj in speranta ca raspunsul va fi de folos si altora.

In baza articolului 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Prin reprezentant legal se intelege persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de minor.

Politistii de frontiera permit iesirea din tara unui cetatean roman minor - numai daca este insotit de o persoana fizica majora - in urmatoarele cazuri:

• este titular al unui document de calatorie individual (pasaport sau carte de identitate) si calatoreste insotit de ambii parinti;
• este titular al unui document de calatorie individual (pasaport sau carte de identitate) si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, numai daca parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care rezulta acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei, statul (statele) de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia ori face dovada decesului celuilalt parinte;

Pentru a iesi din tara cu minorul aveti nevoie de:
1. Hotarare judecatoreasca prin care sa aveti autoritate parinteasca exclusiva sau
2. Procura speciala prin care sotul dvs isi da acordul ca minora sa va insoteasca in Italia, sau
3. In lipsa acordului prevazut la pct 2 puteti cere in instanta o hotarare judecatoreasca care sa suplineasca acest acord. 

Puteti cere autoritate parinteasca exclusiva in cazul in care va hotarati sa intentati si actiune de divort, dar si separat. Folositi-va in cadrul procesului de toate probele pe care legea vi le pune la dispozitie: inscrisuri, martori, interogatoriu ca sa inclinati balanta in favoarea dvs si a copilului. Nu este un proces usor de castigat, asa ca sfatuiesc sa apelati la un avocat.

Voi reveni in alte articol separate cu detalii despre fiecare dintre cele 3 situatii.
    

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Situatia juridica a copilului nascut din casatorie sau din afara casatoriei

1. Pe parcursul casniciei, toti copiii nascuti de catre sotie sunt presupusi a fi copiii sotului. Aceasta prezumtie juridica se aplica si daca sotii sunt despartiti in fapt, dar sunt inca casatoriti si chiar si daca exista un proces de divort pe rolul instantelor care inca nu s-a finalizat.

In anumite situatii, insa, aceasta presupunere ar putea fi neconforma cu realitatea, in sensul ca alt barbat decat sotul mamei este adevaratul tata biologic al copiilor.

De regula, cel interesat sa corecteze presupunerea gresita este fie sotul mamei, fie mama sau chiar copilul insasi. Procedura la care acestia trebuie sa apeleze se numeste tagada paternitate si se solutioneaza in instanta de judecata.

Particularitatea acestei proceduri consta in dificultatea de a dovedi in instanta faptul ca sotul mamei nu este tatal copilului. Desi acest aspect pare destul de usor la prima vedere, in practica cazurilor de tagada paternitate instanta de judecata cere dovezi solide cu privire la stabilirea legaturii biologie intre copil si tatal sau. In plus, in majoritatea cazurilor, una din partile implicate are interes in respingerea actiunii si mentinerea prezumtiei legale, ceea ce face dificila sau chiar imposibila administrarea unor probe stiintifice precise, cum este expertiza ADN.

De exemplu, atunci cand presupusul tata - sotul mamei - solicita sa se constate ca nu el este tatal biologic al copilului sotiei sale, mama poate avea interesul sa se opuna astfel incat copilul sau sa fie juridic legat de sotul sau.

Si in cealalta situatie, in care mama porneste actiunea de tagada paternitate si sustine ca sotul sau nu este tatal biologic al copilului, acesta din urma, din ratiuni de ordin social sau pentru ca s-a atasat emotional de copil, are interes in mentinerea prezumtiei.

2. Atunci cand parintii unui copil nu au fost casatoriti la momentul conceptiei sau nasterii unui copil, tatal trebuie sa-si recunoasca paternitatea asupra acelui copil. Recunoasterea se efectueaza, cel mai des, direct la oficiul de stare civila sau la notar.

Daca, insa, acea recunoastere nu corespunde realitatii, in sensul ca un alt barbat este tatal biologic al respectivului copil, orice persoana interesata poate solicita in instanta de judecata contestarea recunoasterii de paternitate.

Persoanele interesate pot fi alte rude ale presupusului tata, mama copilului, copilul, etc.

Contestarea recunoasterii de paternitate are un grad ridicat de dificultate, intrucat proba faptului ca cel care a recunoscut nu este tatal biologic trebuie facut chiar impotriva acestuia.

Sfatul Cabinetului nostru este foarte folositor celor care doresc sa porneasca o actiune in contestarea recunoasterii de paternitate, iar experienta noastra face ca sansele de reusita ale unei astfel de actiuni sa fie cat mai mari.

3. Exista anumite situatii cand un copil nu are din punct de vedere juridic un tata. Este vorba de imprejurarea in care o cerere in tagaduirea paternitatii a fost admisa sau cand nicio persoana nu a recunscut un copil nascut.

In asemenea situatii, mama copilului sau chiar copilul sunt primele persoane interesate sa solicite stabilirea pe cale judiciara a paternitatii. Aceasta actiune se numeste in stabilirea paternitatii.

Aceasta actiune este asemanatoare cu cea de tagada a paternitatii, insa in sens invers. Cabinetul nostru beneficiaza si in acest domeniu de o experienta deosebita, mai ales in cazurile in care presupusul tata are interes sa nu i se stabilesca paternitatea. 

    

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)