Implicatiile divortului asupra copiilor! Mai mult psihologic decat juridic...

Divortul este, din pacate, un trend al zilelor noastre. Din ce in ce mai multe cupluri aleg calea cea mai usoara: divortul. Motivele divortului sunt variate: infidelitatile, lipsa banilor, lipsa comunicarii, alcoolismul, violenta....Dupa cum se vede, oamenii nu mai sunt dispusi sa-si fie alaturi "la greu" asa cum si-au promis la casatorie, astfel ca povestile lor de viata devin practica trista a instantelor. 

Divortul, pentru unii este o razbunare, pentru ceilalti un nou inceput, insa v-ati intrebat pentru copilul vostru ce este? Din experienta profesionala va pot spune ca cuplurile care hotarasc sa divorteze se gandesc prea putin la copii si prea mult la cum sa faca ca celalalt sa sufere mai mult, mai bine si mai indelungat. Insa ceea ce toti uita mereu este ca exista la mijloc o viata pe care sunt datori sa o ocroteasca, nu sa o schilodeasca - copilul.  

Sper ca voi, cei care citit acest articol veti proceda altfel, pentru binele tuturor.

Cine preia copilul dupa divort?

Practica instantelor din Romania este ca minorul/minorii sa fie incredintati mamei. Exista insa si situatii (evident mai rare, dar nu imposibile) ca minorii sa fie incredintati tatalui. In orice situatie de acest gen instantele aleg in interesul superior al minorului.

Ce inseamna "interesul superior al minorului"?

Interesul superior al minorului este o sintagma prin care se intelege - cum ii va fi mai bine copilului. In aceasta aplicare se va lua in considerare in stabilirea domiciliului ulterior al minorului anumite stari de fapt si de drept care vor fi condus la ideea de mai bine, plecand de la ideea ca mama este mai potrivita, mai constienta, mai devotata - in general, insa aceasta idee nu reprezinta intotdeauna si cea mai buna solutie.

In stabilirea interesului superior se analizeaza - prin anchete sociale - locul de viata, crestere si educare al copilului la momentul divortului, varsta, sexul, apropierea acestuia fata de un parinte sau altul, ceea ce isi doreste acesta (putand surveni si audieri ale copilului in procesul de incredintare) insa si starea materiala sau conduita evidenta a parintelui care si-l reclama.

Starea materiala nu a fost si nici nu este un element extraordinar pentru a se decide cui i-ar reveni minorul, prin urmare acest criteriu este insemnat, dar nu important, deoarece in cele mai multe situatii se decide in functie de alte conjuncturi. 

De exemplu: tatal este alcoolic, insa potent financiar, spre deosebire de mama, care este saraca, dar devotata, preocupata de copilul lor, balanta va inclina catre mama - ipoteza ca minorul sa fie neglijat de tatal alcoolic este mai mare decat daca ar trai cu mama. 

La fel se va analiza si daca, de exemplu mama a parasit domiciliul conjugal plecand cu altcineva si a rupt legaturile cu minorul - tatal va avea toate sansele sa primeasca incredintarea minorului, dand dovada de devotament si preocupare.

Cand amandoi parintii au o conduita egala, un trai material similar, balanta se va inclina incepand de la premisa mamei, insa va conta in egala masura si dorinta copilului, atractia acestuia fata de un parinte sau altul, mediul de viata (familie extinsa, prieteni, scoala, etc), urmarindu-se in mod esential netraumatizarea minorului.

Ce trebuie sa intelegeti cand treceti printr-un divort cu minori?

Indiferent care sunt motivele divortului vostru, trebuie sa intelegeti cel mai bine ca toata situatia dintre voi este perceputa diferit de copilul vostru. In primii ani de viata copilul nu intelege mare lucru. Doar realizeaza faptul ca mama/tatal nu mai stau in aceeasi casa, insa, neavand perceptia despre bine-rau, nu isi califica perceptia ca fiind buna sau rea, ceea ce il "protejeaza" de impactul emotional.

Cand minorul este mai mare, la 5, 6 ani si peste aceasta varsta deja vorbim despre un copil care stie, cunoaste si intelege ce se petrece, insa, in mintea lui lipsita de experienta vietii divortul este perceput ca o moarte a unui parinte!!

• Este gresit sa manipulati copilul! El nu intelege exact motivele si insemnatatea separarii voastre si le asociaza sinelui: "eu sunt vinovat de asta, pentru ca nu am fost cuminte", "tata/mama nu ma mai iubeste si de aceea pleaca", "eu raman orfan", "cum ma vor vedea alti copii?" etc. Iar transpunerea aceasta va fi mai complexa cu cat varsta copilului este mai mare. Cu cat varsta lui creste, cu atat se naste si sentimentul de ura, dezaprobare, inchidere in sine, atat fata de parintele "ramas", cat mai ales fata de cel "plecat".

• Cand treceti printr-un divort, protejati-va copilul amandoi! Nu incercati sa ii implementati ideile voastre, de genul: "tata nu o mai iubeste pe mama si de aceea a plecat", sau invers, idei de genul "tata/mama este rau si de aceea l-am gonit de acasa", "tata/mama nu te mai iubeste si de aceea a plecat", etc, etc. Va scriu aceste randuri si insist asupra lor deoarece in anii mei de profesie continua am intalnit zeci de astfel de cazuri.

• Cand treceti printr-un divort, purtati-va normal cu copilul! In masura in care varsta lui ii permite sa inteleaga - explicati-i ce inseamna, pe intelesul lui si mai ales fara a incerca sa-l atrageti de o parte sau alta . Cand spun aceste lucruri ma refer si la atitudinea bunicilor asupra lui.

• In situatie de divort - nu vorbiti niciodata de rau pe celalalt in prezenta minorului sau atunci cand minorul nu este in aceeasi incapere!!! - nici nu aveti idee cum, in mica lui experienta de viata, va asocia cuvintele de rau in reprezentarea sa proprie si veti fi uimiti sa vedeti cum se va retrage in sine si va deveni apatic o perioada insemnata de timp, dupa aceea. Curiozitatea copilului este si a fost intotdeauna un mijloc de dezvoltare, de crestere si de maturizare, prin urmare, divortul, fiind ceva nou pentru el si pentru ca are multe intrebari in sinea sa, copilul nu va ezita niciodata sa nu traga cu urechea pe la colturi!

Povestea pensiei alimentare - sau pensia de intretinere pentru minor 

Din experienta cu care va vorbesc - este chiar o poveste in 90% din cazuri. Divortul nu este vazut de oameni ca un proces civil - este vazut ca o sanctiune data celuilalt, ca o reparatie morala pentru o suferinta pricinuita de celalalt, ca o razbunare. In aprox 80-90% din cazuri, divortul nu este vazut de cei ce se despart ca o actiune judecatoreasca, ci este vazut ca un razboi de orgolii, incapatanari si lupta psihologica. Aceasta perceptie creste atunci cand se ajunge la partaj!

Sa presupunem ca divortul s-a incheiat, minorul a fost incredintat celuilalt, iar dvs vi s-a atribuit obligatia de sustinere financiara, pana la implinirea varstei de 18 ani a copilului, sau poate pana la 24 de ani (situatie in care copilul major alege sa isi continue studiile universitare). 

Acest "ajutor" material este si ramane 100% destinat bunei cresteri si dezvoltari a copilului vostru si are drept scop sa "compenseze" separatia survenita in familia voastra, prin divort, din punct de vedere material, evident. 

Acesti bani - pensia alimentara - sunt stabiliti de catre instanta, in baza legii, aceasta fiind de regula de 25% din veniturile medii cumulate in ultimele luni de parintele respectiv - pentru un copil, sau 33% pentru 2 copii, putand ajunge chiar si la 50% in cazul a mai multor copii.

In aplicarea acestor coeficienti justificarea prezentata (de 25, 33 sau 50% din venituri) este bazata pe niste normative vechi sau foarte vechi si nu isi mai gasesc demult aplicarea in situatia noastra financiara actuala. Totodata, in stabilirea acestor cuantumuri, nu se tine seama de nevoile reale ale minorului/minorilor, existand vadite discrepante intre minorii rezultati dintr-o familie prospera sau minorii rezultati dintr-o familie cu posibilitati modeste.

Cu alte cuvinte, aceasta pensie alimentara, in 80% din cazuri, abia daca acopera un minim absolut de subzistenta! 

Si aici va propun un mic calcul: aveti salariul minim garantat de economie - 700 lei, 25% din 700 de lei inseamna - 175 de lei pensia/luna. Cred ca este inutil sa mai spun cate "poti" face pentru un copil cu acesti bani....175 lei/luna.

Si totusi... sunt parinti care se sustrag de la aceasta plata si, mai rau, care aleg sa-si "vanda" veniturile catre alte persoane, inainte de terminarea divortului, de teama ca fostul sot/sotie ar pune mana prea mult pe averea sa. Aceasta atitudine spune foarte multe despre caracterul omului.... 

Cui ii este adresata pensia alimentara? De ce este bine sa o platiti corect si la timp? De ce este bine sa nu va sustrageti de la aceasta obligatie?

Pensia alimentara este pensia copilului. Dvs, ca parinte, sunteti dator sa il ajutati pe celalalt sa creasca singur copilul, dupa divort, in aceeasi situatie financiara, sens in care micutul vostru sa nu cunoasca lipsuri.

Stim cu totii cat de greu este sa cresti un copil impreuna, dar aveti idee cat de greu ar fi sa-l cresteti singur?  

Ceea ce toti uita atunci cand este vorba de a plati acesti bani este ca destinatia lor este catre copil si nu catre sotul/sotia care il creste! Refuzand sa va asumati aceasta obligatie, va renegati propriul copil. Refuzand sa va respectati acest angajament, contribuiti in mod indirect la deteriorarea vietii propriului copil, supunandu-l la lipsuri, griji, suparari, frustrari si cel mai important - maturizare rapida. Pentru ce? Pentru ca 90% dintre cazuri considera fie ca banii ii da celuilalt, fie ca a dat suficient, fie ca nu mai are pentru el, etc. 

Insa nu uitati ca acel copil este al vostru pentru intreaga viata! Indiferent care ar fi fost turnura ei. Evident ca exista si o psihologie a "celuilalt", insa, in fata unei vieti inocente, care nu a ales ea sa vina pe lume, niciunii dintre cei ce se eludeaza de la aceasta obligatie - morala! - nu au scuza!

Nu trebuie sa uitati nicio clipa: statutul de parinte nu se schimba odata cu domiciliul sau actele de separare! Sunteti parinte pentru intreaga viata!

       Cugetati la cele de mai sus, reciti daca e cazul si....alegeti intelept!






Ii rog pe cei care au trait aceasta experienta sa ne-o impartaseasca in cateva randuri, sa imi dea dreptate sau sa ma contrazica, caci poate asa vom reusi sa sensibilizam, sa constientizam, sa reinvatam sa fim oameni. 
Va multumesc! :) 


Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Cat ma costa?

Primul lucru pe care il intreaba unii clienti: 

Cat ma costa? 

Uneori, unii intreaba asta chiar inainte de a prezenta situatia pentru care au nevoie de avocat.

Din punctul clientului de vedere, costul depinde de un singur lucru: suma pe care e dispus s-o plateasca la acea data. Poti sa-i povestesti o gramada despre cheltuieli, drumuri, timp alocat pentru rezolvarea situatiei, eficienta si ineficienta. 

N-are nici cea mai mica importanta!

Depinde de tine ca avocat sa stabilesti un pret, daca nu mai mic, macar egal cu valoarea pe care clientul o acorda serviciului tau. Daca ai reusit asta, esti angajat.

Daca pentru client valoarea serviciului pe care il ai de prestat este suficient de mare, ar trebui sa poti cere suficient pentru ca onorariul sa poata acoperi costurile si sa-ti ofere profit. 

Dar nu te astepta ca unui client sa-i pese de costurile si profiturile tale – pentru ca nu-l intereseaza!

Din punctul de vedere al avocatului, costurile depind de mai multi factori. Exista si o practica generala asupra onorariilor pentru diverse activitati prestate. Aceasta practica a aparut in 1999 in Baroul Bucuresti care publicase o lista de tarife minimale si, in 2012, Baroul Neamt a dat publicitatii o grila de tarife minimale.

O sedinta de consultanta cost incepand cu ....................................... ................150 de lei.

Un studiu dosar cost incepand cu......................................................... ...............200 de lei

O redactare de actiune noua  cost incepand cu................................... .............400 de lei

O deschidere de dosar in executare silita cost incepand cu ............. .............350 de lei

Un divort fara minori  cost incepand cu...................................... .....................1.200 de lei

O contestatie la executare  cost incepand cu .................................................1.500 de lei

O redactare de contestatie impotriva unui proces verbal  ............... ................300 de lei

Suspendare unei executari silite cost incepand cu.. ............................. ...........700 de lei

Litigiile de munca cost incepand cu........................................... .........  ..........1.200 de lei

Despagubirile pe legi speciale  cost incepand cu..............................  .........1.500 de lei

Un termen de judecata/judecatorie cost incepand cu................... ........ ..........200 de lei.

Deoarece Consiliul Concurentei a considerat ca nu este legal sa se impuna praguri minime, cetateanul nu poate sa stie niciodata cat il costa minim, desi acest serviciu este un drept constitutional, care cu siguranta si obligatoriu ar trebui sa aibe costuri minime, pentru ca un client sa stie exact de la cat incepe demersul. Aceeasi practica de costuri minime exista si la notariate si executori judecatoresti. De aceea cand mergem la un notar, putem sti din start cat ne costa. Numai in acest domeniu planeaza o nebuloasa totala, nebuloasa care, pe multi ii sperie. Insa, realitatea acestor costuri nu este deloc infricosatoare. 

Este adevarat ca pot sa fie dosare si cauze care sa coste si 2.000 si 7.000 de lei. Pot costa si 3.000 euro, insa... pana nu intrebati, nu veti sti niciodata cat costa! Nu va puteti lua dupa cunostinte sau prieteni "experimentati". Niciun proces nu este ca alt proces si niciun tarif ca cel precedent! 

Puteti beneficia de promotii, reduceri, plati in transe, cine stie? 

Macar aveti curajul si intrebati! 

Urmariti acest site, frecvent postam reduceri pentru clientii nostri.

Este drept ca exemplele de onorarii de mai sus sunt doar orientative, preluate din grila publicata de Baroul Neamt. Aceste sume nu genereaza obligatii contractuale pentru nimeni. Au strict caracter de reper orientativ. 

Ratiunea alegerii unui avocat este identica cu cea a alegerii oricarui produs sau serviciu de pe piata. Cu cat preturile sunt mai mici sau aproape de minimul pietei cu atat produsul respectiv are o calitate indoielnica, nu-i asa? 

Va doriti o calitate indoielnica cand va cumparati ceva? Dar atunci cand sunt in joc viata dvs, drepturile, proprietatile, copii, bunurile dvs?

Se imbogateste avocatul pe seama mea?

Nu. In proportie de 90%, nu. 

Cei 10% care fac bani multi din aceasta profesie sunt doar "sus pusi" si cu asta am spus tot. De acei 10% nu va puteti atinge, nici cu gandul. Sunt prea "sus-pusi" sa fie atinsi de omul de rand. Cu ei lucreaza corporatiile, bancile, partidele politice, institutiile statului..deci... "sus-pusi". Aceia fac milioane de euro pe an din avocatura. Nu conteaza cat sunt de buni. Poate sunt. Poate nu. 

Insa aici vorbim de restul de 90% dintre avocati. Acestia subzista. Ca si dvs, ca si altii, traiesc mediu spre decent. Nu in vile somptuoase, nu conducand masini scumpe, nu petrecand vacante in Ibitza, nu facand shopping la Paris. Si daca au ceva din toate acestea, sigur nu din aceasta profesie!

Cat se duce la stat din onorariul de avocat?

Toate onorariile ce vi se solicita sunt purtatoare de taxe si impozite. Ca orice om sau institutie, avocatii platesc din onorariu urmatoarele:

• 10%  contributie la casa de asigurari a avocatilor 
• 16%  impozit pe profit
• 6.5% asigurari de sanatate
• 0,5% somaj
• 24% TVA (daca este cazul)
• 25% chirie, telefon, internet, service, sediu.

Deci... intre 58 si 82% din onorariu sunt numai cheltuieli!!!!

Daca ne raportam la un onorariu de 1.000 de lei, dupa plata cheltuielilor, avocatului ii raman intre 420 si 180 de lei! Si pentru acest onorariu va lucra minim 1 an!! Luati in calcul ca din acel onorariu de 1.000 de lei, avocatul va cheltui cel putin cu transportul sau la termene minim 100-200 de lei! 

Trageti dvs concluzia daca se imbogateste un avocat din onorariul pe care il platiti! 

Si acum, dupa aceasta demonstratie practica, revin si va intreb: ati alege un avocat care ramane cu 180 de lei in mana (sau pe minus dupa ce trage linie) sa va apere? 

Credeti ca isi mai gaseste avocatul motivatia necesara sa isi dea toata silinta in speta dvs daca sistemul ii ia tot ce poate primi?

Daca tot vi se par mari onorariile avocatilor din Romania, ganditi-va ca in alte state oamenii isi ipotecheaza casele ca sa-si angajeze un avocat...deoarece altfel nu si-i permit. Ca exemplu, un client din Italia a platit 10.000 euro pentru o separare si divort.

Cugetati la cele de mai sus si....alegeti intelept!

 

Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)