O zi obisnuita la birou.
In incapere isi fac aparitia doi
oameni care spun ca doresc sa sterga din viata lor ultimii 10 ani si
sa o ia de la inceput, separat unul de celalat. Abia daca-si vorbesc, iar cand o fac singurele
cuvinte pe care reusesc sa le spuna sunt incarcate de repros. Din tonul
lor razbate durerea si, mai mult de atat, neputinta. Neputinta ca nimic
din ceea ce spun nu ajunge la urechile celuilalt. Oricum celalalt nu
vede lucrurile la fel. Unul e prea obsedat de ordine si control, iar
celalalt ia lucrurile prea usor, e prea visator si entuziast. Au ratat
oportunitati pentru nehotararea unuia, ori au luat decizii gresite pentru
graba altuia.
Avocatul tace.
Intervine rar.
Asculta.
Ii incurajeaza sa vorbeasca.
Si timpul se scurge, acuzele curg, si-au spus povestea o data, au
repetat-o inca o data , pentru ca omul din fata lor, avocatul, nu
inclina balanta spre niciunul dintre ei, iar ei stiu ca au dreptate, asa
ca o reiau inca o data, continuand sa deserte sacul, aceeasi problema,
alte argumente, alte emotii.
Si atunci, primesc intrebarea: doua jumatati pot forma un pahar de
apa ? Absolut! este raspunsul lor. Dar o jumatate plina si o jumatate
goala? Daca vorbim de jumatati, raspunsul este DA. Par surprinsi de
raspunsul lor. Se uita unul la altul. Si pentru prima data in acea
intalnire se privesc. Si tac.
E randul lui, al profesionistului.
Avocatul stie ca nu poate schimba nici evenimentele din viata lor
si nici persoanele ce au venit cu influente in viata lor, nu este
aceasta menirea lui, dar stie ca poate contribui la schimbarea
perceptiei lor asupra acestora, la redimensionarea relatiei lor si a
celei cu cei din jurul lor.
Si mai stie avocatul ca ceea ce i-a adus in biroul sau este faptul
ca fiecare dintre ei vede lucrurile diferit, potrivit propriului “cadru”
format in timp din propriile lor trairi, dar si din experientele celor
din jur, experiente carora le atribuie un alt sens sau valoare, in
functie de propriile principii, convingeri, valori, etc.
Si atunci, odata construita increderea in el, profesionistul, dar si in procedura:
– ii incurajeaza sa vorbesca, de data asta punctual, fiecare
raportandu-se pe rand la propriile trairi, la propriile probleme
sesizate, dar si la sustinerile celuilalt. Sunt surprinsi ca pot vorbi
fara sa fie intrerupti, sunt surprinsi cand, in linistea lasata, isi aud
propriile cuvinte. Isi masoara cuvintele. Si tonul. Totusi sunt oameni
civilizati.
– ii incurajeaza totodata sa se asculte, nu doar sa se auda,
ascultare care nu de multe ori aduce cu ea o revelatie: Nu a vrut sa
spuna asta!! Si atunci de ce am inteles altceva ?
-ii incurajeaza sa-si expuna propriile neclaritati, sa ceara
lamuririle necesare, sa-si expuna propriile argumente, sa-si definesca
si dimensioneze propriile asteptari, sa-si analizeze emotiile
punandu-se unul in locul celuilalt in situatii date sau ipotetice, sa
gaseasca impreuna solutii pentru situatia creata. Si, raportat la
experienta respectiva, cum ar fi fost daca…..? sau Ce-ar fi daca…….?
Sunt surprinsi de propriile reactii.
Si tot el, avocatul:
-va folosi orice prilej si orice informatie furnizata pentru a pune
in valoare lucrurile care pot intari puntea de legatura creata intre
ei, va rezuma povestea de fiecare data cand apar informatii noi, cu
accent pe expunerea neutra care ii va separa pe ei de conflict,
dandu-i in acest fel conflictului o alta dimensiune, iar lor
oferindu-le posibilitatea de a-si privi propriul conflict
nepersonalizat. E mai usor sa vorbesti despre o alta problema .
-va incerca sa foloseasca constant un limbaj pozitiv, reformuland de
fiecare data mesajele lansate, scazand astfel din intensitatea greutatii
propriilor lor cuvinte.
-va pune accent pe informatiile cheie furnizate pentru a intari reperele de care au nevoie pentru constructia lor.
-le va arata constant, verbal si nonverbal ca este acolo, alaturi de
ei, gata oricand sa-i ajute daca ajung in impas, ca receptioneaza
corect si asculta atent tot ceea ce ei sunt dispusi sa ofere.
-va incerca sa le arate ca exista si alte abordari asupra problemei
sau problemelor lor “provocandu-i” sa foloseasca alte cuvinte pentru
a gasi intelesuri pozitive acestora, stiind ca odata schimbandu-si
standardele obişnuite de perceptie vor ajunge sa descopere cu
surprindere ca “problema sau problemele” puteau fi provocari,
oportunitati pentru actiune sau oportunitati de a invata lucruri noi .
Sau pot fi! Nu am vazut niciodata lucrurile asa!
Si in tot acest timp, el, avocatul, le va vorbi calm, egal,
invitandu-i la introspectie si analiza, imprimandu-le in final un alt
tip de comportament.
S-a facut liniste. Si solutiile nu inceteaza sa apara.
Sedinta s-a incheiat.
Se privesc.
De data asta fara resentimente.
Cei 10 ani tocmai au capatat valoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu