Autoritatea parinteasca. Drepturile parintilor.

(Sursa foto: Asociatia romana pentru custodie comuna)

Continui articolul referitor la exercitarea autoritatii parintesti. Prima parte a articolului o puteti citi AICI (clic pe link)

De la intrarea in vigoare a noului Cod civil exercitarea autoritatii parintesti in comun dupa pronuntarea divortului a devenit regula, in timp ce custodia unica ramane doar exceptia. In felul acesta, tatii discriminati anterior si de lege si de justitie, care pierdeau aproape automat procesele de incredintare privind copilul, chiar daca dovedeau calitati parentale exceptionale, pot de la 1 octombrie 2011 sa fie confirmati si de justitia romana drept parinti suficienti de buni care sa se ocupe de cresterea si de educarea minorilor si pentru a performa in plan parental in interesul superior al propriilor copii.

Parintii exercita autoritatea parinteasca cu privire la minori impreuna si in mod egal, numai cu respectarea interesului superior al copiilor, cu respectul datorat persoanei acestora si ii asociaza pe copii la toate deciziile care ii privesc, tinand cont de varsta si de gradul lor de maturitate. 

Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori, avand dreptul si indatorirea de a creste impreuna minorii, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lor fizica, psihica si intelectuala in mod armonios, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestora, potrivit propriilor convingeri, insusirilor si nevoilor copiilor.

In acest scop, parintii sunt obligati sa coopereze intre ei, dar si cu minorii si sa le respecte viata intima, privata si demnitatea, sa se informeze reciproc si util cu privire la orice eveniment sau actiune care priveste minorii, informatii care, daca nu ar fi communicate celuilalt parinte, ar afecta exercitarea comuna a autoritatii parintesti, sa prezinte si sa permita informarea si lamurirea minorilor despre toate actele si faptele care i-ar afecta si sa ia in considerare opinia acestora, tinand cont de varsta si de gradul lor de maturitate, sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor minorilor, sa coopereze cu persoanele fizice si juridice cu atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a minorilor.

Masurile disciplinare nu pot fi luate de parinti decat cu respectarea demnitatii copilului, fiind interzisa luarea unor masuri precum si aplicarea unor pedepse fizice de natura a afecta dezvoltarea fizica, psihica sau starea emotionala a copiilor. 

Parintii agreeaza ca minorii sa nu fie supusi niciunei forme de abuz emotional, fiecare dintre parinti avand obligatia de a sprijini relatia acestora cu celalalt parinte.

Parintii sunt obligati sa dea intretinere minorilor, asigurandu-le cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea profesionala (obligatie de intretinere in natura), fiecare parinte pentru partea sa de program.

Ambii parinti vor petrece timp cu copiii si vor stabili programul de vacante, de week-end-uri, pentru activitati extrascolare, zile de nastere, zile onomastice, sarbatori, etc .

Acestea sunt, in linii mari, aspectele care privesc exercitarea in comun a autoritatii parintesti.Sigur ca detaliile vor fi stabilite de la caz la caz, fiind adaptate fiecarei familii.

Sper ca va sunt de folos informatiile pe care vi le pun la dispozitie. Daca aveti intrebari, adresati-le AICI (clic pe link)

   
Nu uitati: un om informat este un om puternic!

Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Autoritatea parinteasca in Noul Cod civil

Zilele trecute ma aflam in fata instantei pledand intr-un divort cu minori. Partea adversa a sustinut in fata judecatorului ca nu stie ce inseamna execitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre clienta mea (desi fusese de acord cu aceasta, dar asta e o alta poveste....). Asa ca, pentru a nu va afla intr-o situatie similara, aflati din randurile care urmeaza ce presupune exercitarea autoritatii parintesti ca sa puteti face alegeri atat pt dvs, cat si pentru copii, in deplina cunostinta de cauza.

Autoritatea parinteasca. Cadru legislativ.

Autoritatea parinteasca este definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului.  

Autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil, ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului (Titlul IV din Noul Cod Civil, Autoritatea parinteasca). 

In acest sens, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Fac precizarea ca situatia copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii ramane in noua reglementare aceeasi ca a copilului din casatorie, in caz de neintelegeri aplicandu-se prin asemanare regulile de la divort.

In materia ascultarii copiilor, Noul Cod Civil introduce o noutate, in sensul ca poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca instanta considera acest lucru necesar in justa solutionare a cauzei. Mai mult, textul legal consacra dreptul copilului de a fi ascultat, precum si importanta opiniilor copilului, ce urmeaza a fi luate in considerare, raportat la varsta si gradul sau de maturitate (art. 264 din Noul Cod Civil - Ascultarea copilului).

 De interesul superior al minorului tine cont instanta de judecata si atunci cand exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritate de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala.

Potrivit art. 397 din Noul Cod Civil, regula o reprezinta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, "afara de cazul in care instanta decide altfel". La randul ei, decizia instantei se circumscrie interesului superior al copilului, urmand a se raporta, in mod firesc, si la concluziile raportului de ancheta psiho-sociala, la invoiala parintilor, daca exista si/sau la opinia copilului in aceasta privinta. Per a contrario, decizia instantei va putea fi alta, daca din probele administrate in cauza, va rezulta ca o alta solutie este in interesul superior al copilului. O alta solutie ar urma sa fie reprezentata de situatiile de exceptie de la regula sus-mentionata, si anume exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte sau de catre alte persoane.

Astfel, dispozitiile art. 398 din Noul Cod Civil prevad situatia exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte, "daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului" .

In acest context, prin coroborarea art. 397 si 398 din Noul Cod Civil cu art. 506 din Noul Cod Civil, instanta de tutela ar putea dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, exclusiv in baza acordului exprimat de parinti in acest sens, desigur cu luarea in considerare si a dispozitiilor art. 264 din Noul Cod Civil [1]. Aceasta intrucat, pe de o parte, art. 506 din Noul Cod Civil stabileste ca parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, daca este respectat interesul superior al acestuia si, dupa caz, cu ascultarea copilului, iar, pe de alta parte, art. 398 din Noul Cod Civil consacra exceptia de la regula, operanta pentru motive intemeiate (or, invoiala partilor, in coroborarea articolelor sus-mentionate, ar putea fi circumstantiata motivelor intemeiate, in interesul superior al copilului).
In mod corespunzator, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. 

Numai in mod exceptional si, cu aceeasi cerinta, a respectarii interesului superior al copilului, instanta poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau la o institutie de ocrotire.

Desigur, si in noua reglementare instanta de tutela are caderea de a modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintesti fata de copiii minori, in cazul schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere la decizia initiala.

Noul Cod Civil ofera o reglementare ampla, de detaliu, mult mai bine adaptata contextului social existent si, desigur, prevederilor dreptului comunitar, materia raporturilor dintre parinti si copii fiind una dintre acelea in care solutiile jurisprudentiale, aparent facile, pot ridica in realitate probleme complexe, de apreciere subtila a situatiei de fapt existente, a probelor administrate si, nu in ultimul rand, de impact real in formarea personalitatii copilului, in dezvoltarea sa fizica si emotionala.

Partea a doua a acestui articol va cuprinde drepturile si obligatiile parintilor in exercitarea autoritatii parintesti. 

Nu uitati: un om informat este un om puternic. Asa ca, informati-va si alegeti intelept!

Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Reduceri pentru doamne!

Pentru ca aceasta e o saptamana dedicata in special femeilor, va punem la dispozitie oferta noastra speciala, insa limitata ca timp:

In perioada 3-10 martie 2014 toate doamnele si domnisoarele beneficiaza de o reducere de 15% a onorariului de avocat in urmatoarele conditii:

1. Oferta este valabila pentru contractele incheiate in intervalul  3-10 martie a.c.
2. Plata onorariului se face integral la incheierea contractului.

Onorariul se negociaza si se mentioneaza in contractul de asistenta juridica incheiat intre parti.

Speram sa va fie de ajutor oferta noastra, iar pentru orice alte informatii ne puteti contacta la telefon 0727.799.199 de luni-vineri, intre orele 9-18 si pe e-mail av_prunianu@yahoo.com.

Va asteptam!

1 martie

E 1 martie, un nou inceput de primavara si momentul potrivit sa ne amintim de traditii. Pentru ca a darui martisoare la inceput de martie e un obicei specific doar noua, romanilor.

De ce oferim  martisoare? Ce reprezinta snurul alb si cel rosu? V-ati intrebat vreodata?

 In folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care e impletit in culorile alb-rosu,  e si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba, la primavara clocotind de viata ca focul si sangele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel, in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei.

Dincolo de obiceiuri si simboluri, martisoarele reprezinta o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul ramine, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti. 

V-ati gandit, vreodata, ca a darui un martisor inseamna a darui o farama de soare?

Aceasta minunata zi ne ofera ocazia sa va multumim ca ne sunteti alaturi si sa va asiguram de aprecierea si consideratia noastra. 

Va doresc o primavara insorita!

Am castigat! Iar!

 

Desi au trecut ani buni de cand profesez, aceasta parte a ramas neschimbata: aflarea solutiei dintr-un dosar.

Nu pot compara cu nimic senzatia care ma incearca atunci cand rasfoiesc condica de sedinta in cautarea solutiei. Mi-e greu sa exprim in cuvinte bucuria care ma incearca atunci cand citesc:

"Admite cererea".

Aceasta solutie arata faptul ca am reusit sa gasesc punctul slab intr-o aparare si sa evidentiez punctele forte ale partii pe care o reprezint. Nu exista o recompensa mai mare pentru mine decat sa constat ca instanta a inteles ce am sustinut si ca e in asentimentul meu, dandu-mi dreptate.

Castigul clientului pe care il reprezint este si castigul meu, este o validare a muncii mele, asa ca ma bucur din toata inima de victorie.

Da! Am castigat! Din nou! :)

Instanta competenta sa judece divortul. Cum formulati cererea de divort.

In acest articol voi raspunde celor care mi-au adresat e-mail-uri cu intrebari legate de procedura divortului: care este instanta competenta sa solutioneze cererea de divort si cum sa formulati cererea de chemare in judecata avand ca obiect divortul (daca nu doriti sa apelati la serviciile unui avocat, din diverse motive.

Totusi, va sfatuiesc sa apelati la un specialist. 
Motivul: atat cererile, cat si procedura va vor crea unele dificultati sau veti pierde drepturile prin nevalorificare. Procesele in instanta va pot pune fata in fata cu probleme complexe, motiv pentru care, alaturi de avocatul dvs cresc sansele de reusita.

Va reamintesc ca puteti folosi pagina deschisa curand pentru a adresa intrebari AICI 

 

1. Instanta competenta

Actiunea de divort este de competenta instantei judecatoresti in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor.

Schimbarea domiciliului sotilor dupa introducerea actiunii de divort nu prezinta importanta sub aspectul competentei instantei de judecata.

Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste in circumscriptia instantei judecatoresti a celui din urma domiciliu comun, instanta competenta de a judeca cererea este aceea in a carei circumscriptie se afla domiciliul paratului.

In cazul in care paratul nu are domiciliul in tara sau nu are domiciliul cunoscut, instanta competenta de a judeca cererea de divort este aceea in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantului.


2. Depunerea cererii de divort

 Actiunea de divort are un caracter strict personal si nu poate fi introdusa decat de catre soti.

Cererea de divort impreuna cu inscrisurile doveditoare se depune personal de catre reclamant.

In cazul divortului prin acord cererea va fi semnata si depusa de ambii soti.


3. Ce trebuie sa cuprinda cererea de divort 
 
Pentru  declansarea  procedurii  de  desfacere a  casatoriei  trebuie introdusa  actiunea/cererea  de  divort.
Cererea de divort trebuie sa cuprinda:

•  Numele,  prenumele  si  domiciliul/ adresa  reclamantului;
•  Numele,  prenumele  si  domiciliul/ adresa paratului;
•  Data si locul unde a fost incheiata casatoria;
•  Date  privind copiii: daca exista - numele si data nasterii acestora;  daca  nu  exista  -  se  mentioneaza acest  lucru;
•  Obiectul  cererii  va  contine  obligatoriu  solicitarea  ca instanta  sa  desfaca  casatoria  incheiat  intre  parti,  precum  si,  dupa  caz, cererea  de  stabilire a domiciliului minorilor rezultati  din  casatorie, obligarea  celuilalt parinte la plata  unei contributii la cheltuielile de crestere si ingrijire a copiilor (pensie  de  intretinere) in  favoarea  acestora;
• Cereri cuprivire la nume;
• Motivele (in fapt, in drept)-motivele  care  au  dus  la  destramarea  relaţiilor de  familie. Se  mentioneaza oricare din urmatoarele (constituie motive temeinice pentru care casatoria nu mai poate continua): daca  au existat  acte  de  violenţa  morala  sau  fizica, daca  soţul  parat  manifesta  dezinteres  pentru  viata  de familie,  daca  intretinea relatii  extraconjugale, daca avea un comportament  imoral,  concubinajul cu  un  alt  partener,  alcoolismul, rele tratamente, parasirea  domiciliului conjugal, neindeplinirea  obligatiilor conjugale,  daca  au  existat  despartiri /separatii de fapt si pentru ce  perioade,  etc.

• Mijloacele  de  proba  (inscrisuri,  martori  si  alte  probe  permise de  lege)  de  care  reclamantul  intelege  sa  se  foloseasca.

• Semnatura.             

    

Nu uitati: un om informat este un om puternic.




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Offf! Urasc avocatii!

Postarea de astazi e inspirata de un justitiabil, care, iesind in Tribunal astazi, isi varsa oful:

"Offf! Urasc avocatii!"

Nu l-am intrebat care-i motivul supararii ca riscam destul de mult, omul parea suparat rau, dar mi-a ramas cumva gandul la el. Si ma gandeam ce motive ar putea avea clientii sa-si urasca avocatii.

Pentru ca, trebuie sa recunoastem, putini sunt cei care atunci cand vine vorba de avocati au ceva pozitiv, demn de lauda, de spus. Poate si din acest motiv am cautat ca relatia mea cu clientii sa fie diferita: una bazata pe incredere, pe comunicarea deschisa, cu cartile pe fata, de respect reciproc.

Revenind la clientul suparat, am cautat posibile raspunsuri si mi-au venit in minte aceste cateva motive:

1. "Nu am incredere in el". 

Multi clienti cred (uneori justificat) ca avocatul a trecut de partea adversarului si ca e "mana in mana" cu partea adversa.

2. "Iau si pielea de pe tine" (cu referire la onorariile percepute)

Clientii sunt nemultumiti de faptul ca avocatii percep un onorariu la inceput, iar daca e vorba si de un onorariu de succes, mai trebuie achitat altul dupa terminarea procesului. 

3. "Sunt in stare de orice. N-au pic de suflet sau morala".

Atunci cand avocatul apara criminali, violatori, camatari evident ca apar si explicatii de genul "toti oamenii au dreptul al aparare", "este o provocare profesionala" sau "ce nu face omul (clientul, adica) pentru libertate?"-cu trimitere la bani, evident.

4. "Nu inteleg nimic din ce face sau ce-mi spune"

Putini avocati isi bat capul sa le explice clientilor ce se intampla in dosarul lor, ce urmeaza sa faca, etc. pe intelesul clientilor. De obicei, avocatii "vorbesc pe limba lor", folosind termeni juridici, complet necunoscuti oamenilor obisnuiti.

5. "Nu-mi raspunde la e-mail-uri si/sau la telefon"

Clientii au nevoie sa fie la curent cu noutatile din dosarul lor, sa fie informati si sa primeasca asigurari ca totul va fi bine. Cine ar putea sa faca acest lucru mai bine decat omul angajat sa le apere interesele?

Cu siguranta, mai sunt si alte motive. Daca le stiti, va invit sa le scrieti mai jos, printr-un comentariu.

Si pentru ca e inceput de week-end, iar aceasta postare este atipica, propun sa ne destindem putin cu cateva glume cu avocati, desigur.

 1. Un om trecea pe langa o piatra funerara pe care scria: 

 “Aici se odihneste un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil“.
- Doamne Sfinte! isi face cruce tipul. Astia au bagat trei oameni in acelasi mormant!"

..................................................................................................................................

2. Cainele unui avocat fugea prin oras dezlegat, a intrat intr-o macelarie si a furat o friptura.
Macelarul merge la biroul avocatului si intreaba:
-Daca un caine fuge dezlegat si fura o friptura pot cere contravaloarea stapanului?
-Da ,cu siguranta!
-Atunci imi datorati 10 ron!
Avocatul plateste fara sa scoata un cuvint.A doua zi, macelarul primeste o nota de plata de la avocat:100 de dolari taxa pt. consultatie! 
................................................................................................................................

3. Intrebare: De ce rechinii nu ataca avocatii?
Raspuns: Din spirit de colegialitate.....

Week-end frumos tuturor!

Cititi si:
Cum va alegeti avocatul?
Intrebari utile la prima discutie cu un avocat