Noul Cod Civil. Regimuri matrimoniale.

Atat cei deja casatoriti, cat si cei care planuiesc o casatorie au la dispozitie mai multe variante de alegere a viitorului financiar, comun sau separat.

Odata cu intrarea în vi­goare a noului Cod Civil, sotii sau viitorii soti au la dispoziţie 3 va­rian­te de regim matrimonial: co­mu­nitatea legala, separatia de bu­nuri sau comunitatea convenţio­nala.

Noul cod civil are o viziune complet diferită faţă de cel ante­rior în ceea ce priveşte regimul bu­­nurilor dobândite de soţi în tim­­­pul căsătoriei. Acest regim se alege de către soţi, însă nu rămâne bătut în cuie, ci se poate schimba oricând şi ori de câte ori sotii doresc.
Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii le­gale (care era şi până acum) se face prin încheierea unei convenţii ma­trimoniale în faţa notarului. A­ceas­tă convenţie se poate în­cheia a­tât îna­inte, cât şi în timpul căsătoriei.

Aspecte generale (art. 312 – 338)

Intre soti regimul matrimonial produce efecte numai din ziua incheierii casatoriei. Fata de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate – inscrierea in Registrul National Notarial al Regimurilor Matrimoniale (Ordinul ministrului justitiei nr. 1786/2011, M.Of. 666/19.09.2011). Neindeplinirea formalitatilor de publicitate face ca sotii sa fie considerati,  in raport cu tertii de buna credinta, ca fiind casatoriti sub regimul matrimonial al comunitatii legale.
Alegerea regimului separatiei de bunuri sau a regimului comunitatii conventionale se face prin conventie matrimoniala.
Conventia matrimoniala se va incheia prin act autentic notarial, cu consimtamantul sotilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si avand continut predeterminat (art. 330).
Conventia incheiata in timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de parti sau, in lipsa, de la data incheierii ei.
Regimul matrimonial inceteaza prin constatarea nulitatii, anularea, desfacerea sau incetarea casatoriei.
In timpul casatoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, in conditiile legii.
Dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei sotii pot, ori de cate ori doresc, sa inlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial, ori sa il modifice, cu respectarea conditiilor legale.
In cazul regimului comunitatii legale si regimului comunitatii conventionale instanta, la cererea unuia din soti, poate pronunta separatia de bunuri, atunci cand celalalt sot incheie acte care pun in pericol interesele patrimoniale ale familiei.
In cazul in care conventia matrimoniala este nula sau anulata, intre soti se aplica regimul comunitatii legale, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de buna-credinta.

Regimul comunitatii legale (art. 339 – 359)

Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor;
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Pentru bunurile mobile dobandite anterior casatoriei, inainte de incheierea acesteia se intocmeste un inventar de catre notarul public sau sub semnatura privata, daca partile convin astfel. In lipsa inventarului, se prezuma, pana la proba contrara, ca bunurile sunt comune.
Cu privire la apartenta unui bun la comunitate, oricare dintre soti poate cere sa se faca mentiune in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre de publicitate prevazute de lege.
Schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decat prin acordul sotilor.
Fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobandire a bunurilor comune.
Actele de instrainare sau de grevare cu drepturi reale avand ca obiect bunurile comune nu pot fi incheiate decat cu acordul ambilor soti; insa oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile comune a caror instrainare nu este supusa, potrivit legii, unor formalitati de publicitate.
Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau fundatii, in conditiile legii.
Sub sanctiunea nulitatii relative, niciunul dintre soţi nu poate singur, fara consimtamntul scris al celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori, după caz, de acţiuni.
Daca totusi un bun comun este adus ca aport intr-o societate, calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar partile sociale sau actiunile sunt bunuri comune; calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot daca acesta si-a exprimat vointa in acest sens – in acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca prin conventie sotii nu au stipulat alte cote-parti.
In timpul casatoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, in conditiile legii.
La incetarea comunitatii (desfacerea sau incetarea casatoriei) aceasta se lichideaza prin hotarare judecatoreasca sau act autentic notarial.
Cand comunitatea inceteaza prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face intre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. in acest caz, obligaţiile soţului decedat se divid intre mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.
Daca regimul comunitatii de bunuri inceteaza prin desfacerea casatoriei, fostii soti raman coproprietari in devalmasie asupra bunurilor comune pana la stabilirea cotei-parti ce revine fiecaruia.
In cadrul lichidarii comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.
In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala, ori pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere.
Bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neimpartite raman bunuri comune.
Orice conventie contrara dispozitiilor legale este lovita de nulitate absoluta, in masura in care nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale.

Regimul separatiei de bunuri (art. 360 – 365)

In cadrul acestui regim fiecare din soti este proprietarul exclusiv al bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei precum si a celor pe care le dobandeste dupa aceasta data.
In cazul  adoptarii acestui regim, notarul public intocmeste un inventar al bunurilor mobile proprii; in lipsa acestui inventar se prezuma, pana la proba contrara, ca dreptul de proprietate exclusiva apartine sotului posesor.
Daca sotii dobandesc impreuna bunuri, acestia vor fi coproprietari pe cote-parti si cu proprietari in devalmasie cum se intampla in cazul comunitatii legale de bunuri.
Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte savarsite de celalalt sot; ei vor raspunde solidar numai pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor.
Prin conventie matrimoniala, partile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim in functie de masa de bunuri achizitionate de fiecare din soti in timpul casatoriei, in baza careia se va calcula creanta de participare; in lipsa acestor clauze creanta de participare reprezinta jumatate din diferenta valorica dintre cele doua mase de achizitii nete si va fi datorata de catre sotul a carui masa de achizitii este mai mare, putand fi platita in bani sau in natura.
La incetarea regimului separatiei de bunuri, oricare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pana la acoperirea integrala a datoriilor pe care le au unul fata de celalalt.


Regimul comunitatii conventionale (art. 366 – 368)

Regimul comunitatii conventionale se poate aplica atunci cand, prin conventie matrimoniala, se deroga de la dispozitiile privind regimul comunitatii legale.
In aceasta varianta de regim matrimonial, prin conventie, sotii pot sa deroge de la regimul comunitatii legale sub anumite aspecte limitativ prevazute la art. 367 C.civ si anume: sotii pot include in comunitate anumite bunuri sau datorii, pot exclude din comunitate anumite bunuri sau datorii comune, pot stabili necesitatea consimtamantului expres al ambilor soti la incheierea anumitor acte de administrare, pot include clauza de preciput sau pot prevedea modalitati de lichidare a comunitatii conventionale.
Daca prin conventie matrimoniala nu se prevede altfel, acest regim juridic ales de soti se completeaza cu dispozitiile privind regimul comunitatii legale.

 

 Modificarea regimului matrimonial  

Sotii pot sa inlocuiasca re­gi­mul ma­trimonial existent cu un alt re­gim matrimonial ori sa il modifice. De ase­menea, atunci cand celalalt sot inche­ie acte ca­re pun in pericol interesele pa­trimoniale ale familiei, modificarea regimului poate avea loc pe cale judiciara.
Modificarea convenţionala poa­te avea loc dupa cel puţin un an de la in­cheierea casato­ri­ei. Schim­barea regimului ma­trimonial nu poate fi o portita pentru a scapa de creditori. Da­ca exista creditori prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea re­gi­mului matrimonial, acestia pot formula actiunea revocatorie in termen de un an de la data la care au fost indeplinite formali­tatile de publicitate sau, dupa caz, de cand au luat cu­nostinta mai inainte de aceste im­prejurari pe alta cale.
Separatia de bunuri poate fi pronuntata de instanta la cere­rea unuia dintre soti, atunci cand celalalt sot in­cheie acte ca­re pun in pericol in­te­re­sele pa­trimoniale ale familiei. Sepa­ratia de bunuri pronuntata de catre instanta face ca regimul matrimonial anterior sa ince­te­ze, iar so­ti­lor li se a­plica regi­mul separatiei de bunuri. Cre­ditorii sotilor nu pot cere sepa­ra­tia de bunuri, dar pot interveni în cauza.

      

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Partajul pe intelesul tuturor

Partajul se poate soluționa odată cu divorțul sau ulterior, atât pe cale notarială cât și în instanță.

Partajul pe cale notarială
Se poate realiza ori de câte ori soții (foștii soți) se înțeleg în privința modului de partajere a bunurilor comune. În caz contrar, notarul va îndruma părțile pentru soluționare în instanță.

Costuri: de fiecare dată, se va plăti taxa de 3% la valoarea bunurilor partajabile, pe lângă onorariul notarului. Nu există o reglementare care să prevadă restituirea acestei taxe de 3% achitată statului și reținută de notariat.

In ipoteza în care taxa de 3% este împovărătoare pentru părți, acestea pot soluționa divorțul pe cale notarială, iar partajul să-l soluționeze ulterior, pe cale judiciară, dar numai prin acordul de mediere pentru a beneficia de restituirea taxei de timbru, în condițiile Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Tot astfel se poate soluționa divorțul pe cale administrativă și ulterior partajul, prin instanță.


Partajul pe cale judiciară (in instanta)
Odată cu divorțul, soții pot solicita instanței să se pronunțe și cu privire la partaj sau pot solicita ulterior partajul, prin cerere separată.

Modalitatea de partajare a bunurilor comune poate fi stabilită de soți de comun acord sau va fi stabilită de instanță după administrarea probelor aferente.

Costuri: taxa de 3% la valoarea bunurilor partajabile, pe lângă onorariul de avocat dacă soții beneficiază de servicii avocațiale, cu excepția situațiilor în care părțile pot beneficia de ajutorul public judiciar conform OUG 51/2008.

Taxa de timbru de 3% va putea fi restituită, la cerere, dacă soții încheie un acord de mediere prin care stabilesc modalitatea de partajare a bunurilor comune.

Restituirea taxei de timbru se poate obține astfel:

1. Se declanșează procedura judiciară cănd soții depun la instanță cererea de divorț prin acordul părților. Ulterior, la termenul solicitat de către instanță, soții depun acordul de mediere ce va cuprinde și partajul. Odată cu acordul, se depune cererea de restituire a taxei de timbru. Instanța ia act de acordul acestora, verifică legalitatea acordului și-l încuviințează.

2. Se apelează la procedura notarială sau administrativă pentru soluționarea divorțului și a cererilor accesorii, iar ulterior va fi soluționat partajul în instanță, prin mediere, potrivit procedurii descrise în pararaful anterior.

Ca atare, se beneficiază de restituirea taxei de timbru numai dacă soții/foștii soți ajung la o înțelegere prin mediere și cer încuviințarea acordului în instanță.  

Partajul poate fi convențional (prin bună învoială) sau judiciar (prin hotărâre judecătorească).
Dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.
Partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele.
In cazul bunurilor imobile, pentru îndeplinirea condițiilor de valabilitate, părțile trebuie să ceară autentificarea notarială a acordului sau încuviințarea instanței.


Modalităţile de partajare sunt:
- în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar ce va fi stabilită;
- atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia din soți/foștii soți, la
cererea acestora;
- vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de soți iar în caz de neînţelegere, prin licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului se va face în conformitate cu cotele stabilite, de comun acord sau de către instanță.


Valoarea bunurilor partajabile
Se stabilește de comun acord de către soți/foștii soți. Avantajul stabilirii de comun acord este dat de faptul ca se evită costurile privind expertul evaluator și se evită prelungirea duratei de soluționare a partajului.

La valoarea ce se stabilește pentru toate bunurile partajabile se calculează taxa de timbru de 3%.

Dacă părțile nu se înțeleg cu privire la valoarea bunurilor partajabile, instanța va numi un expert evaluator care va stabili cuantumul acesteia. Onorariul expertului va fi suportat de catre soti.


Bunurile ce se partajează: bunurile mobile și imobile dobândite de soți în timpul căsătoriei.

Efectele partajului

• dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naşte de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
• în cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.

      

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Esti vinovat la divort? Platesti!

Noul Cod Civil a introdus doua categorii noi de prestatii materiale datorate de sotul vinovat celuilalt: despagubirile pentru prejudicii morale sau materiale si prestatiile compensatorii. Sumele pot ajunge sa-l ruineze pe sotul vinovat, neexistand limite valorice, precum in cazul pensiei de intretinere a fostului sot. Noul Cod de procedura civila stabileste aspectele procedurale ale acordarii despagubirilor sau prestatiilor compensatorii.

 

Divortul in sine a devenit mai facil ca oricand, insa numai daca partile se inteleg cu privire la toate aspectele pe care le presupune desfacerea casatoriei. Insa in conditiile in care stabilirea culpei unuia dintre ei devine o miza patrimoniala foarte mare, sotii ar putea sa nu mai fie “de acord” atat de usor cu divortul prin acordul partilor, ci sa prefere sa urmeze procedura divortului din culpa.

Sotul nevinovat are dreptul la doua categorii noi de prestatii materiale diferite: despagubiri si prestatii compensatorii. Acestea nu se exclud una pe cealalta, deci pot fi acordate ambele, nefiind specificate limite valorice. Cuantumul despagubirilor se apreciaza de catre instanta in functie de probe, iar nivelul prestatiilor compensatorii se stabileste tot de catre judecator, astfel incat sa asigure sotului nevinovat un nivel de trai similar celui pe care l-a avut in timpul casatoriei.

O a treia categorie de prestatii materiale ce pot fi acordate sotului (indiferent daca acesta este vinovat sau nu) este reprezentata de pensia de intretinere, care nu poate depasi o patrime din veniturile celui care o datoreaza. Insa aceasta nu poate fi acordata daca reclamantul a solicitat prestatii compensatorii. Ramane ca acesta sa opteze intre cele doua categorii de prestatii materiale in functie de situatia concreta.

Despagubirile

Potrivit Noului Cod Civil, "sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa-l despagubeasca". Prin urmare, sotul va putea obtine despagubiri numai daca divortul se pronunta din vina exclusiva a celuilalt sot. Insa admiterea cererii de despagubire este conditionata de dovedirea prejudiciului, care poate fi material sau moral, prin mijloacele de proba admise de lege. De exemplu, acte doveditoare de la medic ca a suferit o depresie sau chiar vatamari corporale. Evaluarea prejudiciului va fi facuta de instanta.

Prestatia compensatorie

Cand "divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, in afara de despagubiri, sotul reclamant mai poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care il solicita. Spre deosebire de prestatiile sub forma de despagubiri, prestatia compensatorie nu este conditionata de dovedirea vreunui prejudiciu. Aceasta se poate acorda insa numai in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani.

!!! Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sot si pensie de intretinere."

La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atat de resursele sotului care o solicita, cat si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte imprejurari previzibile de natura sa le modifice, cum ar fi varsta si starea de sanatate a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmeaza sa o aiba fiecare sot, pregatirea profesionala, posibilitatea de a desfasura o activitate producatoare de venituri si altele asemenea.

Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului. Renta poate fi stabilita intr-o cota procentuala din venitul debitorului sau intr-o suma de bani determinata. In cazul in care prestatia compensatorie consta intr-o suma de bani, aceasta se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

Renta si uzufructul se pot constitui pe toata durata vietii celui care solicita prestatia compensatorie sau pentru o perioada mai scurta, care se stabileste prin hotararea de divort.

La cererea sotului creditor, instanta il poate obliga pe sotul debitor sa constituie o garantie reala sau sa dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.

Instanta poate mari sau micsora prestatia compensatorie, daca se modifica in mod semnificativ mijloacele debitorului si resursele creditorului.

Prestatia compensatorie inceteaza prin decesul unuia dintre soti, prin recasatorirea sotului creditor, precum si atunci cand acesta obtine resurse de natura sa-i asigure conditii de viata asemanatoare celor din timpul casatoriei.

Obligatia de intretinere

Sotul divortat are dreptul la intretinere numai daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. El are drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare in legatura cu casatoria, potrivit Noului Cod civil.

Intretinerea datorata se stabileste pana la o patrime din venitul net al celui obligat la plata ei, in raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a creditorului. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net al celui obligat la plata.  

Cand divortul este pronuntat din culpa exclusiva a unuia dintre soti, acesta nu beneficiaza de intretinere decat timp de un an de la desfacerea casatoriei.

      

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

"Joaca" de-a avocatul!

Postarea de astazi este inspirata din practica personala, dintr-un proces in care am fost angajata sa reprezint un client intr-o cale de atac. Fara sa dau nume, va voi descrie situatia cu care m-am confruntat si rezultatul obtinut astfel ca dvs sa ganditi de doua ori si sa actionati o data.

Regula mea este ca nu preiau dosare incepute de altcineva, coleg avocat sau alte persoane (mandatari). Totusi, in anumite cazuri, am facut exceptii. 

De ce nu le preiau?

Pai e simplu: daca anumite exceptii nu sunt invocate in fata instantei in termenul prevazut de lege, daca anumite probe nu sunt administrate corect si in termen, partea este decazuta din dreptul de a le putea administra intr-o cale de atac. Exceptie fac situatiile in care partea a fost in imposibilitate, din motive stabilite de legiutor, de a administra aceste probe. Cu alte cuvinte, daca apararile nu au fost folosite atunci cand trebuie, degeaba le mai invocati ulterior ca nu le mai asculta nimeni. 

Asa incat, decat sa pierd un proces intr-o cale de atac pentru ca in fata instantei de fond colegul/mandatarul nu au dat dovada de diligenta, prefer sa refuz sa preiau acel dosar.  Clientul va tine minte ca eu i-am pierdut cauza, fiind ultima persoana care m-am ocupat de cauza lui. E o chestiune psihologica.

Pentru mine, ca profesionist, e important atat dosarul respectiv privit in ansamblu, dar si rezultatul pe care il obtin, acesta reprezentand o validare, o recunoastere a muncii mele.

Sa revin la speta de care va povesteam mai sus: era vorba de o recunoastere in Romania a unei hotarari pronuntate in strainatate. Pentru mine, avand atatia ani de experienta, aceasta este o speta relativ simpla. Dar unui necunoscator in domeniu i-a pus serioase probleme. Partea care domiciliaza in strainatate a numit pe X ca mandatar (fara studii juridice) ca sa se ocupe de aceasta problema. Se vede ca au tratat (atat partea, cat si mandatarul) extrem de superficial dosarul, instanta de fond le-a pus in vedere sa indeplineasca tot felul de sarcini, o parte dintre ele le-au indeplinit in termenul stabilit de lege, altele nu, unde nu avea date exacte mandatarul a improvizat, oferind instantei date eronate si rezultatul a fost urmatorul: cererea formulata a fost respinsa.

In calea de atac, din pacate pentru partea respectiva rezultatul a fost acelasi, rezultat pe care l-am anticipat si comunicat partii inca de cand am studiat dosarul. 

Ce se mai poate face acum? Nimic!!!!

Ce inseamna asta pentru partea care a cerut recunoasterea hotararii in Romania? Ca hotararea pronuntata in strainatate nu poate produce efecte juridice in Romania. Cu alte cuvinte, degeaba a obtinut clientul o hotarare judecatoreasca in alta tara atata timp cat efectele acele hotarari nu sunt recunoscute si pe teritoriul Romaniei.

De ce va spun toate acestea?

Pentru ca e foarte important pentru dvs sa apelati la profesionisti atunci cand e vorba de drepturile dvs. Pentru ca anii de experienta ai avocatilor, prezenti zi de zi in instanta nu pot fi contestati. Nu dati mandat unor persoane fara pregatire juridica, acestea sunt "desfiintate" din punct de vedere juridic de catre avocati. Mandatarii nu au practica in instanta, se pierd usor in fata judecatorilor si a situatiilor in fata carora sunt pusi. Nu cunosc termenii juridici, limbajul juridic, nu stiu ce sa raspunda si cum sa reactioneze in fata judecatorului, aspecte care sunt foarte importante.

Tineti seama de informatia de mai sus si retineti ca e important sa aveti parte de o aparare corespunzatoare pe durata intregului proces, nu doar in caile de atac. Atunci e posibil sa nu se mai poata indrepta nimic, oricat de bun ar fi avocatul dvs.

E important sa stiti ca odata ce ati pierdut anumite drepturi e posibil sa fie pierdute pentru totdeauna. Ca exceptie, indic stabilirea programului de vizitare pentru minori, stabilirea cuantumului pensiei alimentare, etc care pot fi schimbate daca se schimba si conditiile de care s-a tinut cont la momentul pronuntarii hotararii.

Stiu ca multi dintre dvs credeti ca apeland la o ruda, un prieten "iesiti mai ieftin" decat daca ati apela la un avocat. Dar e posibil ca rezultatul sa va coste mult mai mult, iar complicatiile ulterioare sa fie dintre cele mai grave..... 

Si va intreb: cand mergeti sa va operati nu va adresati specialistului? Va poate opera un inginer? S-ar putea, dar trebuie sa va asumati si rezultatul interventiei.

Daca atunci cand e vorba de sanatatea dvs va indreptati catre unul dintre cei mai buni medici, de ce nu ati proceda la fel si in cazul drepturilor dvs?

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!





Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)