Obtinerea despagubirilor (daune materiale si/sau morale) in cazul accidentelor rutiere

Asigurarea Obligatorie de Raspundere Civila Auto – R.C.A. – acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul auto, pentru prejudiciile produse unei terţe parti in cazul unui accident rutier, prin intermediul acestui vehiculului.

In cazul in care ati fost implicat intr-un accident rutier produs din vina unei alte persoane, aflate la volanul unui autovehicul (sau chiar produs din vina conducatorului autovehiculului in care va aflati), sunteti indreptatit sa solicitati despagubiri (daune materiale si/sau morale) DIRECT asiguratorului RCA - emitentul politei RCA – pentru prejudiciul suferit si anume:

• In cazul vatamarilor corporale: atat persoana vatamata, cat si familia acesteia pot pretinde asiguratorului RCA despagubiri pentru vatamarea corporala (daune materiale si/sau morale);
• In cazul decesului: familia persoanei decedate poate pretinde asiguratorului RCA despagubiri pentru decesul rudei decedate in evenimentul rutier (daune materiale si/sau morale);

• In cazul avarierii autovehicului: pe langa despagubirile (daunele materiale si/sau morale) ce se cuvin persoanei vatamate si/sau familiei acesteia, asiguratorul RCA poate fi obligat (daca este cazul) si la plata contravalorii autovehiculului avariat (cel in care se afla victima accidentului).

In situatia in care victimele accidentelor rutiere si/sau familiile acestora doresc sa obtina despagubiri (daune materiale si/sau morale) de la asiguratorul RCA, este indicat ca acestea sa angajeze un avocat specializat in asigurari, inca din faza de urmarire penala. 

Acest lucru este, in opinia noastra, obligatoriu, intrucat aparatorul ales urmeaza sa tina legatura cu organele de urmarire penala pe intreaga desfasurare a urmaririi penale. Astfel, avocatul va putea participa la toate actele de urmarire penala (declaratii ale inculpatului, expertiza tehnica judiciara etc.), instiintand clientii despre desfasurarea acesteia.

Totodata, avocatul va fi reprezentantul persoanei vatamate si/sau a familiei acesteia in relatia cu asiguratorul RCA; trebuie evitata contactarea directa a familiei de catre asiguratorul RCA, intrucit unicul scop al acestuia va fi oferirea unei sume derizorii in scopul evitarii unui proces.

Fara un avocat specializat in asigurari, urmarirea penala poate dura 2-3 ani, timp in care persoana vatamata si/sau familia acesteia va cheltui inutil sume importante de bani; acest interval de timp si sumele de bani pot fi diminuate cu ajutorul aparatorului ales, care cunoaste extrem de bine motivele pentru care urmarirea penala poate stagna.

Pentru a obtine o suma semnificativa de la asiguratorul RCA, persoana vatamata/familia acesteia trebuie sa angajeze obligatoriu un  avocat specializat in asigurari.

In situatia in care se va ajunge la proces (fie ca latura civila in cadrul procesului penal, fie ca proces civil separat), asiguratorul RCA va va opune ca aparator ales un avocat specializat in asigurari, care va incerca sa speculeze orice “fisura” in modul de producere a accidentului si/sau asupra cuantumului despagubirilor solicitate de catre persoana vatamata si/sau familia acesteia.

Cu o experienta de peste 8 ani si in piata asigurarilor, avocatul titular al C.I.A. “Petronela Prunianu" va poate reprezenta interesele atat in domeniul asigurarilor, cat si in domeniul daunelor morale si/sau materiale ce urmeaza a fi achitate persoanelor vatamate si/sau familiilor acestora de catre asiguratorii RCA.

Suntem oricand la dispozitia clientilor interesati, garantand acestora seriozitate, profesionalism dar, mai ales, rezultate!

Nu ezitati sa ne contactati!

Fixarea primului termen de judecata

Aceasta postare vine ca raspuns la nenumaratele intrebari pe care le primesc de la justitiabili, nemultumiti de timpul destul de lung care trece intre momentul depunerii cererii de chemare in judecata si primul termen fixat pentru judecata.

Pentru ca marea majoritate a justitiabililor cred ca fixarea primului termen de judecata o face/influienta avocatul, fac precizarea ca NU avocatul este cel care stabileste termenul de judecata, ci instanta investita cu judecarea cererii de chemare in judecata. 

 

Art. 201 N.C.P.C.

Fixarea primului termen de judecată

(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.

(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

(3) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.

(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156.

Daca v-a fost utila aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place" sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Despre malpraxisul medical

Potrivit articolului 642 din legea 95/2006, malpraxisul reprezintă eroarea profesională care aduce daune pacientului. Cei care pot răspunde disciplinar, dar şi penal sunt atât personalul medical, cât şi furnizorul de produse şi servicii medicale.

Potrivit art. 53 din Codul de Deontologie Medicală, medicii şi întreg personalul medical trebuie să folosească toate informaţiile de care dispun pentru a interpreta corect fiecare simptom sau pentru a prevedea complicaţiile ce pot apărea, ştiind istoricul medical al pacientului, cât şi problemele medicale actuale ale acestuia.

Când se poate aduce acuzaţia de malpraxis şi cum este ea analizată?

Un pacient poate înainta o plângere de malpraxis ori de câte ori considera că tratamentul unui medic, manevrele sau indicaţiile acestuia au fost unele necorespunzătoare, atunci când acesta a încălcat normele de confidenţialitate, când a delegat o persoană necalificată pentru a realiza anumite acţiuni sau atunci când o procedură medicală i-a adus pagube mai mici sau mai mari.

Legea 95/2006 prevede faptul că asiguraţii de sănătate trebuie să încheie un contract individual cu casa de asigurări de sănătate, prin care se vă prevede dreptul de a da medicul în judecată. Totuşi, până la acest pas trebuie să se încerce timp de 15 zile rezolvarea pe cale amiabilă.

Modul în care o acuzaţia de malpraxis este judecată are la baza două principii: eroarea subiectivă şi cea  obiectivă.

Astfel, se încearcă analizarea modului în care medicul sau personalul medical respectiv a acţionat, dacă au fost aplicate în mod eronat unele metode, dacă s-au interpretat greşit simptomele, istoricul medical al bolnavului, dacă examinarea nu a fost făcută aşa cum ar fi trebuit sau dacă medicul a omis recomandarea efectuării unor teste importante.

Eroarea subiectivă presupune faptul că medicul nu a acţionat conform regulilor, nu a ţinut seama de unele simptome sau antecedente medicale, neavând în vedere complicaţiile. Pe scurt, nu a acţionat aşa cum alt medic ar fi făcut-o, rezultatul fiind cu totul altul.

Eroarea obiectivă, însă, se referă la acele rezultate independente de modul de acţionare al medicului sau al personalului medical: dotările insuficiente, apariţia unor reacţii ale bolnavului sau a bolii, neinformarea doctorului cu privire la unele simptome etc. Atunci când se ajunge la concluzia că orice medic ar fi procedat la fel şi rezultatul ar fi fost acelaşi, înseamnă că eroarea are un caracter obiectiv.

Atenţie, însă, pentru că, în cazurile în care bolnavul are anumite alergii sau anumite investigaţii ori tratamente prezintă anumite riscuri, el trebuie înştiinţat, fiind nevoit să semneze un acord care să certifice faptul că a fost informat cu privire la riscurile ce pot apărea.

Daca v-a fost utila aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place" sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Cum scot copilul din tara?

"Buna ziua doamna avocat, ma numesc C.M., sunt despartita de sotul meu (in acte nu sunt divortata) de 5 ani si avem o fetita de 7 ani. Cu sotul nu tin deloc legatura, e un om violent cu mine si fetita si ne e mai bine fara el. Vreau sa plec in Italia la munca. Pot lua fetita cu mine? Va multumesc."

Pentru ca sunt foarte multe persoane in aceasta situatie, am ales sa postez acest mesaj in speranta ca raspunsul va fi de folos si altora.

In baza articolului 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Prin reprezentant legal se intelege persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de minor.

Politistii de frontiera permit iesirea din tara unui cetatean roman minor - numai daca este insotit de o persoana fizica majora - in urmatoarele cazuri:

• este titular al unui document de calatorie individual (pasaport sau carte de identitate) si calatoreste insotit de ambii parinti;
• este titular al unui document de calatorie individual (pasaport sau carte de identitate) si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, numai daca parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care rezulta acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei, statul (statele) de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia ori face dovada decesului celuilalt parinte;

Pentru a iesi din tara cu minorul aveti nevoie de:
1. Hotarare judecatoreasca prin care sa aveti autoritate parinteasca exclusiva sau
2. Procura speciala prin care sotul dvs isi da acordul ca minora sa va insoteasca in Italia, sau
3. In lipsa acordului prevazut la pct 2 puteti cere in instanta o hotarare judecatoreasca care sa suplineasca acest acord. 

Puteti cere autoritate parinteasca exclusiva in cazul in care va hotarati sa intentati si actiune de divort, dar si separat. Folositi-va in cadrul procesului de toate probele pe care legea vi le pune la dispozitie: inscrisuri, martori, interogatoriu ca sa inclinati balanta in favoarea dvs si a copilului. Nu este un proces usor de castigat, asa ca sfatuiesc sa apelati la un avocat.

Voi reveni in alte articol separate cu detalii despre fiecare dintre cele 3 situatii.
    

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Cateva zile libere, mult asteptate!

Stimati vizitatori ai blogului si clienti,

Va anunt pe aceasta cale ca in perioada 25 august- 7 septembrie 2014 voi fi in concediu.

Mailurile cu problemele dvs juridice le puteti trimite pe adresa de e-mail av_prunianu@yahoo.com. Va voi raspunde incepand cu data de 8 septembrie 2014.


Sa ne regasim cu bine!

Situatia juridica a copilului nascut din casatorie sau din afara casatoriei

1. Pe parcursul casniciei, toti copiii nascuti de catre sotie sunt presupusi a fi copiii sotului. Aceasta prezumtie juridica se aplica si daca sotii sunt despartiti in fapt, dar sunt inca casatoriti si chiar si daca exista un proces de divort pe rolul instantelor care inca nu s-a finalizat.

In anumite situatii, insa, aceasta presupunere ar putea fi neconforma cu realitatea, in sensul ca alt barbat decat sotul mamei este adevaratul tata biologic al copiilor.

De regula, cel interesat sa corecteze presupunerea gresita este fie sotul mamei, fie mama sau chiar copilul insasi. Procedura la care acestia trebuie sa apeleze se numeste tagada paternitate si se solutioneaza in instanta de judecata.

Particularitatea acestei proceduri consta in dificultatea de a dovedi in instanta faptul ca sotul mamei nu este tatal copilului. Desi acest aspect pare destul de usor la prima vedere, in practica cazurilor de tagada paternitate instanta de judecata cere dovezi solide cu privire la stabilirea legaturii biologie intre copil si tatal sau. In plus, in majoritatea cazurilor, una din partile implicate are interes in respingerea actiunii si mentinerea prezumtiei legale, ceea ce face dificila sau chiar imposibila administrarea unor probe stiintifice precise, cum este expertiza ADN.

De exemplu, atunci cand presupusul tata - sotul mamei - solicita sa se constate ca nu el este tatal biologic al copilului sotiei sale, mama poate avea interesul sa se opuna astfel incat copilul sau sa fie juridic legat de sotul sau.

Si in cealalta situatie, in care mama porneste actiunea de tagada paternitate si sustine ca sotul sau nu este tatal biologic al copilului, acesta din urma, din ratiuni de ordin social sau pentru ca s-a atasat emotional de copil, are interes in mentinerea prezumtiei.

2. Atunci cand parintii unui copil nu au fost casatoriti la momentul conceptiei sau nasterii unui copil, tatal trebuie sa-si recunoasca paternitatea asupra acelui copil. Recunoasterea se efectueaza, cel mai des, direct la oficiul de stare civila sau la notar.

Daca, insa, acea recunoastere nu corespunde realitatii, in sensul ca un alt barbat este tatal biologic al respectivului copil, orice persoana interesata poate solicita in instanta de judecata contestarea recunoasterii de paternitate.

Persoanele interesate pot fi alte rude ale presupusului tata, mama copilului, copilul, etc.

Contestarea recunoasterii de paternitate are un grad ridicat de dificultate, intrucat proba faptului ca cel care a recunoscut nu este tatal biologic trebuie facut chiar impotriva acestuia.

Sfatul Cabinetului nostru este foarte folositor celor care doresc sa porneasca o actiune in contestarea recunoasterii de paternitate, iar experienta noastra face ca sansele de reusita ale unei astfel de actiuni sa fie cat mai mari.

3. Exista anumite situatii cand un copil nu are din punct de vedere juridic un tata. Este vorba de imprejurarea in care o cerere in tagaduirea paternitatii a fost admisa sau cand nicio persoana nu a recunscut un copil nascut.

In asemenea situatii, mama copilului sau chiar copilul sunt primele persoane interesate sa solicite stabilirea pe cale judiciara a paternitatii. Aceasta actiune se numeste in stabilirea paternitatii.

Aceasta actiune este asemanatoare cu cea de tagada a paternitatii, insa in sens invers. Cabinetul nostru beneficiaza si in acest domeniu de o experienta deosebita, mai ales in cazurile in care presupusul tata are interes sa nu i se stabilesca paternitatea. 

    

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)