Divortul este, din pacate, un trend al zilelor noastre. Din ce in ce mai multe cupluri aleg calea cea mai usoara: divortul. Motivele divortului sunt variate: infidelitatile, lipsa banilor, lipsa comunicarii, alcoolismul, violenta....Dupa cum se vede, oamenii nu mai sunt dispusi sa-si fie alaturi "la greu" asa cum si-au promis la casatorie, astfel ca povestile lor de viata devin practica
trista a instantelor.
Divortul, pentru unii este o razbunare, pentru
ceilalti un nou inceput, insa v-ati intrebat pentru copilul vostru ce este? Din experienta profesionala va pot spune ca cuplurile care hotarasc sa divorteze se gandesc prea putin la copii si prea mult la cum sa faca ca
celalalt sa sufere mai mult, mai bine si mai indelungat. Insa ceea ce toti
uita mereu este ca exista la mijloc o viata pe care sunt datori sa o ocroteasca, nu sa o
schilodeasca - copilul.
Sper ca voi, cei care citit acest articol veti proceda altfel, pentru binele tuturor.
Cine preia copilul dupa divort?
Practica instantelor din Romania este ca minorul/minorii sa fie incredintati mamei. Exista insa si situatii (evident mai rare, dar nu
imposibile) ca minorii sa fie incredintati tatalui. In orice situatie de acest gen instantele aleg in interesul
superior al minorului.
Ce inseamna "interesul superior al minorului"?
Interesul superior al minorului este o sintagma prin care se
intelege - cum ii va fi mai bine copilului. In aceasta aplicare se va lua in
considerare in stabilirea domiciliului ulterior al minorului anumite stari de
fapt si de drept care vor fi condus la ideea de mai bine, plecand de la ideea
ca mama este mai potrivita, mai constienta, mai devotata - in general, insa
aceasta idee nu reprezinta intotdeauna si cea mai buna solutie.
In stabilirea interesului superior se analizeaza - prin
anchete sociale - locul de viata, crestere si educare al copilului la momentul
divortului, varsta, sexul, apropierea acestuia fata de un parinte sau altul,
ceea ce isi doreste acesta (putand surveni si audieri ale copilului in procesul
de incredintare) insa si starea materiala sau conduita evidenta a parintelui
care si-l reclama.
Starea materiala nu a fost si nici nu este un element
extraordinar pentru a se decide cui i-ar reveni minorul, prin urmare acest
criteriu este insemnat, dar nu important, deoarece in cele mai multe
situatii se decide in functie de alte conjuncturi.
De exemplu: tatal este
alcoolic, insa potent financiar, spre deosebire de mama, care este saraca, dar
devotata, preocupata de copilul lor, balanta va inclina catre mama - ipoteza ca
minorul sa fie neglijat de tatal alcoolic este mai mare decat daca ar trai cu
mama.
La fel se va analiza si daca, de exemplu mama a parasit
domiciliul conjugal plecand cu altcineva si a rupt legaturile cu minorul -
tatal va avea toate sansele sa primeasca incredintarea minorului, dand dovada
de devotament si preocupare.
Cand amandoi parintii au o conduita egala, un trai material
similar, balanta se va inclina incepand de la premisa mamei, insa va conta in
egala masura si dorinta copilului, atractia acestuia fata de un parinte sau
altul, mediul de viata (familie extinsa, prieteni, scoala, etc), urmarindu-se
in mod esential netraumatizarea minorului.
Ce trebuie sa intelegeti cand treceti printr-un divort cu minori?
Indiferent care sunt motivele divortului vostru, trebuie
sa intelegeti cel mai bine ca toata situatia dintre voi este perceputa diferit de
copilul vostru. In primii ani de viata copilul nu
intelege mare lucru. Doar realizeaza faptul ca mama/tatal nu mai stau in
aceeasi casa, insa, neavand perceptia despre bine-rau, nu isi califica
perceptia ca fiind buna sau rea, ceea ce il "protejeaza" de impactul
emotional.
Cand minorul este mai mare, la 5, 6 ani si peste aceasta varsta deja vorbim
despre un copil care stie, cunoaste si intelege ce se petrece, insa, in mintea
lui lipsita de experienta vietii divortul este perceput ca o moarte a unui
parinte!!
- Este gresit sa manipulati copilul! El nu intelege exact motivele si insemnatatea separarii voastre si le asociaza sinelui: "eu sunt vinovat de asta, pentru ca nu am fost cuminte", "tata/mama nu ma mai iubeste si de aceea pleaca", "eu raman orfan", "cum ma vor vedea alti copii?" etc. Iar transpunerea aceasta va fi mai complexa cu cat varsta copilului este mai mare. Cu cat varsta lui creste, cu atat se naste si sentimentul de ura, dezaprobare, inchidere in sine, atat fata de parintele "ramas", cat mai ales fata de cel "plecat".
- Cand treceti printr-un divort, protejati-va copilul amandoi! Nu incercati sa ii implementati ideile voastre, de genul: "tata nu o mai iubeste pe mama si de aceea a plecat", sau invers, idei de genul "tata/mama este rau si de aceea l-am gonit de acasa", "tata/mama nu te mai iubeste si de aceea a plecat", etc, etc. Va scriu aceste randuri si insist asupra lor deoarece in anii mei de profesie continua am intalnit zeci de astfel de cazuri.
- Cand treceti printr-un divort, purtati-va normal cu copilul! In masura in care varsta lui ii permite sa inteleaga - explicati-i ce inseamna, pe intelesul lui si mai ales fara a incerca sa-l atrageti de o parte sau alta . Cand spun aceste lucruri ma refer si la atitudinea bunicilor asupra lui.
- In situatie de divort - nu vorbiti niciodata de rau pe celalalt in prezenta minorului sau atunci cand minorul nu este in aceeasi incapere!!! - nici nu aveti idee cum, in mica lui experienta de viata, va asocia cuvintele de rau in reprezentarea sa proprie si veti fi uimiti sa vedeti cum se va retrage in sine si va deveni apatic o perioada insemnata de timp, dupa aceea. Curiozitatea copilului este si a fost intotdeauna un mijloc de dezvoltare, de crestere si de maturizare, prin urmare, divortul, fiind ceva nou pentru el si pentru ca are multe intrebari in sinea sa, copilul nu va ezita niciodata sa nu traga cu urechea pe la colturi!
Povestea pensiei alimentare - sau pensia de intretinere
pentru minor
Din experienta cu care va vorbesc - este chiar o poveste in
90% din cazuri. Divortul nu este vazut de oameni ca un proces civil - este vazut ca o sanctiune data celuilalt, ca o reparatie
morala pentru o suferinta pricinuita de celalalt, ca o razbunare. In aprox 80-90% din cazuri, divortul nu este vazut de cei ce se despart ca o actiune judecatoreasca,
ci este vazut ca un razboi de orgolii, incapatanari si lupta
psihologica. Aceasta perceptie creste atunci cand se ajunge la partaj!
Sa presupunem ca divortul s-a incheiat, minorul a fost
incredintat celuilalt, iar dvs vi s-a atribuit obligatia de sustinere
financiara, pana la implinirea varstei de 18 ani a copilului, sau poate pana la
24 de ani (situatie in care copilul major alege sa isi continue studiile
universitare).
Acest "ajutor" material este si ramane 100% destinat
bunei cresteri si dezvoltari a copilului vostru si are drept scop sa
"compenseze" separatia survenita in familia voastra, prin divort, din
punct de vedere material, evident.
Acesti bani - pensia alimentara - sunt stabiliti de catre
instanta, in baza legii, aceasta fiind de regula de 25% din veniturile medii
cumulate in ultimele luni de parintele respectiv - pentru un copil, sau 33%
pentru 2 copii, putand ajunge chiar si la 50% in cazul a mai multor copii.
In aplicarea acestor coeficienti justificarea prezentata (de
25, 33 sau 50% din venituri) este bazata pe niste normative vechi sau foarte
vechi si nu isi mai gasesc demult aplicarea in situatia noastra financiara
actuala. Totodata, in stabilirea acestor cuantumuri, nu se tine seama de nevoile
reale ale minorului/minorilor, existand vadite discrepante intre minorii
rezultati dintr-o familie prospera sau minorii rezultati dintr-o familie cu
posibilitati modeste.
Cu alte cuvinte, aceasta pensie alimentara, in 80% din
cazuri, abia daca acopera un minim absolut de subzistenta!
Si aici va
propun un mic calcul: aveti salariul minim garantat de economie - 700 lei, 25%
din 700 de lei inseamna - 175 de lei pensia/luna. Cred ca este
inutil sa mai spun cate "poti" face pentru un copil cu
acesti bani....175 lei/luna.
Si totusi... sunt parinti care se sustrag de la aceasta plata si, mai
rau, care aleg sa-si "vanda" veniturile catre alte persoane,
inainte de terminarea divortului, de teama ca fostul sot/sotie ar pune
mana prea mult pe averea sa. Aceasta atitudine spune foarte multe despre caracterul omului....
Cui ii este adresata pensia alimentara? De ce este bine sa o
platiti corect si la timp? De ce este bine sa nu va sustrageti de la aceasta
obligatie?
Pensia alimentara este pensia
copilului. Dvs, ca parinte, sunteti dator sa il ajutati pe
celalalt sa creasca singur copilul, dupa divort, in aceeasi situatie
financiara, sens in care micutul vostru sa nu cunoasca lipsuri.
Stim cu totii cat de greu este sa cresti un copil impreuna,
dar aveti idee cat de greu ar fi sa-l cresteti singur?
Ceea
ce toti uita atunci cand este vorba de a plati acesti bani este ca
destinatia lor este catre copil si nu catre sotul/sotia care il creste!
Refuzand sa va asumati aceasta obligatie, va renegati propriul copil.
Refuzand sa va respectati acest angajament, contribuiti in mod indirect la
deteriorarea vietii propriului copil, supunandu-l la lipsuri, griji,
suparari, frustrari si cel mai important - maturizare rapida. Pentru ce?
Pentru ca 90% dintre cazuri considera fie ca banii ii da celuilalt, fie ca a
dat suficient, fie ca nu mai are pentru el, etc.
Insa nu uitati ca acel copil este al vostru pentru intreaga viata! Indiferent care ar fi
fost turnura ei. Evident ca exista si o psihologie a "celuilalt",
insa, in fata unei vieti inocente, care nu a ales ea sa vina pe lume,
niciunii dintre cei ce se eludeaza de la aceasta obligatie - morala! - nu au
scuza!
Nu trebuie sa uitati nicio clipa: statutul de parinte nu se schimba odata cu domiciliul sau actele de separare! Sunteti parinte pentru intreaga viata!
Nu trebuie sa uitati nicio clipa: statutul de parinte nu se schimba odata cu domiciliul sau actele de separare! Sunteti parinte pentru intreaga viata!
Cugetati la cele de mai sus, reciti daca e cazul si....alegeti intelept!
Ii rog pe cei care au trait aceasta experienta sa ne-o impartaseasca in cateva randuri, sa imi dea dreptate sau sa ma contrazica, caci poate asa vom reusi sa sensibilizam, sa constientizam, sa reinvatam sa fim oameni.
Va multumesc! :)
Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)
in concluzie....nu va casatoriti, nu faceti copiiii...
RăspundețiȘtergereIntotdeauna e vorba de alegeri, Anonim....unii vor proceda conform sfatului tau, altii, dimpotriva, ar putea alege sa se casatoreasca, sa fie responsabili si sa le fie alaturi copiilor, sa le plateasca pensia de intretinere.....cu alte cuvinte, ar alege sa fie OAMENI si sa se comporte ca atare.
Ștergere