Autoritatea parinteasca in Noul Cod civil

Zilele trecute ma aflam in fata instantei pledand intr-un divort cu minori. Partea adversa a sustinut in fata judecatorului ca nu stie ce inseamna execitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre clienta mea (desi fusese de acord cu aceasta, dar asta e o alta poveste....). Asa ca, pentru a nu va afla intr-o situatie similara, aflati din randurile care urmeaza ce presupune exercitarea autoritatii parintesti ca sa puteti face alegeri atat pt dvs, cat si pentru copii, in deplina cunostinta de cauza.

Autoritatea parinteasca. Cadru legislativ.

Autoritatea parinteasca este definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului.  

Autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil, ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului (Titlul IV din Noul Cod Civil, Autoritatea parinteasca). 

In acest sens, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Fac precizarea ca situatia copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii ramane in noua reglementare aceeasi ca a copilului din casatorie, in caz de neintelegeri aplicandu-se prin asemanare regulile de la divort.

In materia ascultarii copiilor, Noul Cod Civil introduce o noutate, in sensul ca poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca instanta considera acest lucru necesar in justa solutionare a cauzei. Mai mult, textul legal consacra dreptul copilului de a fi ascultat, precum si importanta opiniilor copilului, ce urmeaza a fi luate in considerare, raportat la varsta si gradul sau de maturitate (art. 264 din Noul Cod Civil - Ascultarea copilului).

 De interesul superior al minorului tine cont instanta de judecata si atunci cand exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritate de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala.

Potrivit art. 397 din Noul Cod Civil, regula o reprezinta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, "afara de cazul in care instanta decide altfel". La randul ei, decizia instantei se circumscrie interesului superior al copilului, urmand a se raporta, in mod firesc, si la concluziile raportului de ancheta psiho-sociala, la invoiala parintilor, daca exista si/sau la opinia copilului in aceasta privinta. Per a contrario, decizia instantei va putea fi alta, daca din probele administrate in cauza, va rezulta ca o alta solutie este in interesul superior al copilului. O alta solutie ar urma sa fie reprezentata de situatiile de exceptie de la regula sus-mentionata, si anume exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte sau de catre alte persoane.

Astfel, dispozitiile art. 398 din Noul Cod Civil prevad situatia exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte, "daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului" .

In acest context, prin coroborarea art. 397 si 398 din Noul Cod Civil cu art. 506 din Noul Cod Civil, instanta de tutela ar putea dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, exclusiv in baza acordului exprimat de parinti in acest sens, desigur cu luarea in considerare si a dispozitiilor art. 264 din Noul Cod Civil [1]. Aceasta intrucat, pe de o parte, art. 506 din Noul Cod Civil stabileste ca parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, daca este respectat interesul superior al acestuia si, dupa caz, cu ascultarea copilului, iar, pe de alta parte, art. 398 din Noul Cod Civil consacra exceptia de la regula, operanta pentru motive intemeiate (or, invoiala partilor, in coroborarea articolelor sus-mentionate, ar putea fi circumstantiata motivelor intemeiate, in interesul superior al copilului).
In mod corespunzator, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. 

Numai in mod exceptional si, cu aceeasi cerinta, a respectarii interesului superior al copilului, instanta poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau la o institutie de ocrotire.

Desigur, si in noua reglementare instanta de tutela are caderea de a modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintesti fata de copiii minori, in cazul schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere la decizia initiala.

Noul Cod Civil ofera o reglementare ampla, de detaliu, mult mai bine adaptata contextului social existent si, desigur, prevederilor dreptului comunitar, materia raporturilor dintre parinti si copii fiind una dintre acelea in care solutiile jurisprudentiale, aparent facile, pot ridica in realitate probleme complexe, de apreciere subtila a situatiei de fapt existente, a probelor administrate si, nu in ultimul rand, de impact real in formarea personalitatii copilului, in dezvoltarea sa fizica si emotionala.

Partea a doua a acestui articol va cuprinde drepturile si obligatiile parintilor in exercitarea autoritatii parintesti. 

Nu uitati: un om informat este un om puternic. Asa ca, informati-va si alegeti intelept!

Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)