Poate ca pare ceva banal, firesc, dar pentru mine, ca om in primul rand si abia apoi ca profesionist, a contat si m-a impresionat placut gestul lor.
Discutiile au fost placute, calde, ca intre oameni, fara acea scortosenie impusa de etichete.
Mi s-a confirmat ca am reusit sa imi inteleg clientii ca oameni, ca relatia a fost bazata pe incredere si respect reciproc, iar faptul ca dupa ani de zile si-au dorit sa ma contacteze, doar din placerea de a ne auzi, fara niciun alt motiv, imi intareste convingerea ca fac bine ceea ce fac.
Inca o dovada ca nu ne defineste profesia, ci omenia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu