Bancile nu te iarta!

"Scriu acest articol din perspectiva experienței mele profesionale de avocat care a avut ocazia să aprofundeze atât legislația bancară cât și o cazuistică bogată în materie de litigii cu băncile.

Scriu în ideea că oamenii, citind acest articol SE VOR OPRI DE LA A MAI FACE CREDITE LA BĂNCI, ruinându-și orice șansă de mai bine pentru viitor.

Un prim sfat dacă vrei să faci un împrumut bancar: NU ÎL FACE! 

Dacă totuși te încăpățânezi să faci prostia asta, citește acest articol și mai reflectează odată! În general, la astfel de lucruri, regretele sunt tardive – odată ce-ai semnat, și nici un avocat de pe lume nu te poate ajuta, căci băncile conduc lumea. Ah, și scuza copilărească de genul “n-am știut că…” NU ȚINE ! Băncile nu iartă pe nimeni. Fără excepție, oricât de “prietenoase” ar părea ele sau angajații lor în ofertele inițiale.

Deci, să începem cu începutul. Te trezești că ți se oferă un credit în termeni foarte avantajoși (dobândă mică, fără comisioane de administrare, condiții flexibile de rambursare, aprobare rapidă, etc.). Dacă este vorba de o sumă mică (așa-zisul împrumut “de nevoi personale”), banca nu îți cere să garantezi cu nimic acest credit. O adeverință de salariu și eventual doi giranți sunt suficienți. Însă dacă vorbim de sume mari, pentru achiziții de imobile, lucrurile se schimbă. Acolo garantezi cu casa, terenul, sau ce mai ai și, eventual și cu giranții care pun și ei umărul cu bunurile lor proprii, la garanții.

Și ți se vâră sub nas formularul de contract de credit “standard“, iar tu, în loc să plătești o oră un avocat bun care să îți explice în ce te bagi, semnezi ca primarul, fericit că ai reușit să îndeplinești condițiile de creditare, de parcă ți-ar fi făcut banca cine știe ce favor că ți-a dat bani cu împrumut și prin asta te-a făcut sclavul ei pe următorii 30 de ani !

De obicei, când primești contractul, verifici la drepturi și obligații, suma împrumutată și valoarea dobânzii. Însă clenciul stă de obicei în anexe. Banca “uită” să îți prezinte anexele la contract – CARE FAC PARTE INTEGRANTĂ DIN ACESTA sau ți le prezintă abia la final, când deja ai impresia că alea sunt doar niște formalități neimportante.

Dacă ai fost suficient de neinspirat să faci pasul spre lungul dans în duet cu banca pune mâna pe actele tale de credit si VERIFICĂ, să vezi la ce riscuri te expui DACĂ ÎNCETEZI SĂ MAI PLĂTEȘTI RATA:

O primă anexă interesantă la contractul de creditare, scrisă de obicei cu litere mici – nu din economie de hârtie, ci tocmai pentru a părea neinteresantă iar omul să se plictisească repede citind-o, este cea privind “condițiile generale de creditare” care nu sunt prinse în contract, unde la început sunt definiți cu termenii contractului (plicticos, nu-i așa, să citești definiția creditului, a clientului, a dobânzii, etc.) unde însă mai apoi sunt definite faze ca:

- acordul creditorului privind cesiunea contractului fără acordul său prealabil.

- acordul creditorului privind cesiunea contractului în urma declarării scadente a acestuia de către bancă fără acordul său prealabil.

- declararea ca scadentă a ÎNTREGULUI ÎMPRUMUT pentru neplata consecutivă a două rate, fără nici o notificare prealabilă sau punere în întârziere.

- că ești de acord ca, în caz de neplată, cuantumul penalităților să poată depăși totalul sumei de restituit, etc, etc.

Toate  acestea sunt derogări extrem de importante de la norma generală în materia împrumutului – astfel cum apar ele reglementate în Codul Civil, iar prin semnarea contractului și anexelor în această formulă, persoana împrumutată pierde DIN START orice protecție din partea legii – așa cum este ea reglementată, echitabil pentru ambele părți.

Apoi vine cireașa de pe tort: SCADENȚARUL, numit și GRAFICUL DE RAMBURSARE a creditului. Este acea anexă la contract în care ai trecut sub formă de tabel valoarea fiecărei rate pe fiecare lună, până la achitarea integrală a împrumutului. Plicticos, nu? De ce să ne batem capul cu el, dacă știm că dobânda este oricum avantajoasă?

Ei bine, nu e chiar așa “avantajoasă”, dacă stai să privești lucrurile din perspectivă statistică. Care e de fapt șmecheria cu creditele date de bănci? Câștigă oare ele din acele dobânzi “avantajoase” care nu acoperă de multe ori nici rata inflației ? De unde fac băncile profit ?!

Statistic spuneam, bancherii au observat că în general creditul este o afacere supusă riscurilor imprevizibile din viitorul incert al fiecăruia, iar oamenii sunt mult prea optimiști atunci când contractează un împrumut, astfel că mai mult de jumătate din ei nu ajung să restituie la termen creditul, iar acesta trebuie executat silit, prin garanțiile constituite sau prin alte mijloace (popriri pe salariu, etc.)

Și atunci au recurs la următorul truc: bancherul îți dă un credit de 100.000 euro să zicem, cu termen de restituire în 10 de ani și cu o dobândă de 7% pe an. Tu faci un calcul total, linear și gândești: 7% din 100.000  = 7000 euro. 7000 euro X 10 ani = 70.000 euro. Deci te gâdești că ai luat 100.000 euro de la bancă și în 10 ani restitui 170.000 euro, plus ceva comisioane. ȘI TE GÂNDEȘTI CĂ MERITĂ ! Ei bine, aici te-a fraierit!

Nu se întreabă nimeni de ce în graficul de rambursare de la ORICE BANCĂ DIN ROMÂNIA, în graficul de rambursare dobânda este VARIABILĂ – în sensul că este DESCRESCĂTOARE, în vreme ce valoarea ratei creditului achitat este CRESCĂTOARE?

Revin la ce spuneam mai devreme, respectiv că peste 50% din români nu apucă să ducă la bun sfârșit creditele și sunt executați silit. Aici intervine calcului pervers al bancherului.

Să spunem că 5 ani ai avut un job, ai plătit ratele și totul a fost ok. Însă, după 5 ani, intervine ceva: un necaz în familie, o cheltuială neașteptată, un deces, pierderea locului de muncă, o boală – deci ceva ce te dezechilibrează financiar. Bancherul atâta așteaptă de fapt: SĂ NU PLĂTEșTI DOUĂ LUNI LA RÂND RATELE. În acel moment el îți declară creditul scadent și îți notifică că ai brusc de plată într-o singură și unică tranșă, în termen de câteva zile, ÎNTREAGA SUMĂ A CREDITULUI RĂMASĂ DE ACHITAT!

Și aici apare stupoarea la cei mai mulți oameni care au luat țeapă cu băncile: în ăia 5 ani în care au plătit, având senzația că plătesc ratele din împrumut, de fapt ei plăteau dobânda “variabilă”. VARIABIL e un termen bancar incorect folosit, care îl duce pe om cu gândul la cine știe ce variații ale dobânzii în funcție de cursul de piață al monedei, de economie, etc. De fapt, termenul VARIABIL ascunde această umflare a ratelor inițiale, cu dobândă, în detrimentul creditului ce trebuie restituit.

Și astfel ajungi ca după 5 ani de restituire a “creditului” din cei 10 ani în total, TU să descoperi că nu ai fost atent la structura scadențarului și ai plătit undeva la 10% din totalul sumei de restituit, restul de 90% achitat fiind dobânzi, creditul fiind plasat de bancă spre achitare în scadențar la coadă, în ultimii ani de rambursare.

Și așa, banca te obligă să plătești după 5 ani de rate, în care ți-a încasat aproape integral dobânda pe cei 10 ani, 90% din suma împrumutată (90.000 euro din exemplul nostru), sumă la care îți calculează repejor și penalități de întârziere care iau astfel locul dobânzilor.

Atunci descoperi că de fapt, pentru suma restituită până la acel moment (de 10.000 euro din împrumut din exemplul nostru), tu ai achitat dobânzi în valoare de 700% raportat la suma restituită din împrumut, căci restul rămâne de restituit integral !

ACUM ÎNȚELEGEȚI DE CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI ÎMPRUMUTURI LA BĂNCI?

Dar asta nu e tot ! Am cunoscut oameni de bună credință, care în cea de-a 61 zi e neplată, s-au dus cu banii în mână la bancă să achite creditul restant, iar banca a refuzat primirea banilor, cerându-le să achite ÎNTREAGA SUMĂ ÎMPRUMUTATĂ, căci banca a declarat imediat creditul scadent! Respectivilor le-a fugit pământul de sub picioare, s-au dus să vorbească cu directorul și au aflat că imediat, contractul a fost cedat FĂRĂ ACORDUL LOR (căci, vă amintiți, SEMNASERĂ că sunt de acord și cu cedarea) unei firme de recuperări creanțe, de fapt o altă divizie a băncii respective.

Și astfel bancherul este precum un păianjen care așteaptă pitit ca nenorocirea să apară în viața ta, iar el să se repeadă și să îți ia TOTUL, tot ce ai muncit și ai construit uneori într-o viață de om. Și îți vinde repede la licitație, unuia care este mână în mână cu el, imobilul cu care ai garantat, la un preț care de multe ori nici nu acoperă suma ce trebuie restituită, și te trezești că mai rămâi și dator la bancă, după ce aceasta ți-a luat casa!

Să spunem însă că reușești să termini creditul, sau măcar să te poticnești spre sfârșit cînd suma rămasă de restituit din valoarea împrumutului este acceptabilă. Chiar și așa, banca îți poate face mari necazuri, căci dobânzile și penalitățile restante cresc precum Făt Frumos din poveste, într-o zi precum altele într-un an, cu cheltuieli de executare și tot felul de alte comisioane.

Mai sunt și rarele situații fericite, în care oamenii sunt loviți brusc de noroc, situația lor financiară se îmbunătățește într-o anumită perioadă a vieții lor și vor să achite anticipat creditul, să scape de o bătaie de cap. 

GHICI CE ?! Banca a avut grijă să strecoare în contract și clauză că, în situația achitării anticipate a creditului, PLĂTEȘTI MAI MULT!  

De ce să plătești mai mult, se întreabă unii ? Orice creditor s-ar bucura să își vadă banii înapoi mai repede. Răspuns final: ca să te descurajeze să restitui împrumutul anticipat, în speranța că se va întâmpla ceva, norocul se va întoarce împotriva ta și vei rămâne din nou fără banii pentru cele două rate consecutive.

 ...............................

Ar mai fi multe de spus, dar am obosit să îmi răcesc gura de pomană cu unii care mai întâi semnează și apoi vin la avocat, cum ar spune medicii, “cu pacientul deja mort".

      

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Relatiile dintre soti in Noul cod civil. Elemente de noutate.

E de dorit ca frumoasa poveste de dragoste sa dureze pana cand moartea va va desparti. Totusi, pentru ca viata bate filmul, legiuitorul a adus cateva elemnete de noutate in ceea ce priveste relaţiile dintre soţi. Despre acestea vom vorbi in randurile ce urmeaza.

1. Dreptul de a fi informat cu privire la veniturile şi datoriile soţului

Indiferent de regimul matrimonial ales, fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale. În caz de refuz nejustificat, se poate adresa instanţei de tutelă. 

Instanţa poate să îl oblige pe soţul partii care a sesizat-o sau pe orice terţ să furnizeze informaţiile cerute şi să depună probele necesare în acest sens. Atunci când informaţiile solicitate de un soţ pot fi obţinute, potrivit legii, numai la ce­rerea celuilalt soţ, refuzul acestuia de a le solicita naşte prezumţia relativă că susţine­rile soţului reclamant sunt adevărate.

2. Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei

Aceste acte se referă la actele prin care un bun este transferat dintr-un patrimoniu în altul. De exemplu, înstrăinarea unor bunuri, prin vânza­re sau donaţie. Indiferent de regimul matrimonial ales, legea spune că dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Dacă totuşi în­străinează un bun fără consimţământul so­ţului, actul e lovit de nulitate. Totuşi, este con­siderată o măsură excepţională şi durata acesteia nu poate depăşi în total 2 ani.

3. Dreptul la compensaţie pentru ajutor profesional dat soţului 

Soţul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ poate obţine o compensaţie, în măsura îmbogăţirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei.

4. Clauza de preciput

Prin convenţie ma­trimonială se poate stipula ca soţul su­pra­vieţuitor să preia fără plată, înainte de par­tajul moştenirii, unul sau mai multe din­tre bunurile comune, deţinute în de­văl­măşie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecă­ruia dintre soţi.

5. Publicitatea convenţiei matrimoniale 

Pentru a se evita fraudarea creditorilor prin transferul bunurilor în proprietatea so­ţului fără datorii, de exemplu, Noul cod civil instituie reguli dure de publicitate a con­venţiilor matrimoniale. Acestea se în­scriu în Registrul naţional notarial al regi­murilor matrimoniale, organizat potrivit le­gii.
Ţinând seama de natura bunurilor, convenţiile matrimoniale se vor nota şi în car­tea funciară, se vor înscrie în registrul co­mer­ţului, precum şi în alte registre de pu­blicitate prevăzute de lege. Mai mult decât atât, orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul notarial al regimurilor matrimoniale şi poate solicita, în condiţiile legii, eliberarea de extrase certificate.

      

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!



Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Despagubiri pentru logodnici

Am vorbit aici despre despagubirile pe care le reglementeaza Noul cod civil si am dedicat o postare separata despagubirilor intre logodnici.

În Noul cod civil, „Logod­na este promisiunea re­ciprocă de a în­cheia căsătoria. În­cheierea logodnei nu este su­pu­să niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de pro­bă”. Cu alte cuvinte, este vor­ba de orice concubinaj.

Asadar, nici în cazul logodnei par­tea vi­no­vată nu scapă de des­pă­gubiri. No­ul cod civil mentioneaza expres la articolul 269 că „Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despă­gu­biri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsători­ei, în măsura în care au fost po­trivite cu împreju­ră­rile, precum şi pentru orice alte preju­dicii cauzate”.

Nu merge nici să încercati să-l pro­vocati pe celălalt să rupă logod­na pentru a scăpa de despă­gubiri pentru că, la alin. 2, legea spune că „Par­tea care, în mod culpabil, l-a determinat pe ce­lălalt să rupă logodna poate fi obli­gată la despăgubiri”.

       

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)

Sedinta de informare la mediator nu mai este obligatorie!

Curtea Constituţională a decis că nu mai este obligatoriu ca părţile aflate în litigiu să participe la prima şedinţă de mediere. Decizia Curţii este „definitivă şi general valabilă“.

Orice persoană care intra într-un litigiu, fie că era vorba de o ceartă cu vecinul, de un divorţ, de litigii de muncă, legate de protecţia consumatorilor sau de un litigiu comercial era obligată să participe la o primă şedinţă de mediere, numită şedinţă de informare, care (teoretic) trebuia să fie gratuită, potrivit legii. Persoanele fizice şi juridice care ajungeau la mediator plăteau sume frumuşele, percepute de la fiecare dintre părţi şi chiar pe fiecare şedinţă a medierii, întregul procedeu fiind de trei-cinci şedinţe. 

!!!! De acum înainte nu mai este obligatorie medierea. 

Curtea Constituţională a României (CCR) „cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1 indice 2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt neconstituţionale. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti“, se arată în comunicatul de presă postat pe site-ul instituţiei, www.ccr.ro.
Decizia CCR, pronunţată pe 7 mai, se va aplica şi va produce efecte începând cu data publicării ei în Monitorul Oficial.
Dar iată ce prevede articolul din Legea medierii declarat neconstituţional de CCR. La alineatul (1), legea respectivă spune: „Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege“.
Celălalt alineat din Legea medierii care a fost declarat neconstituţional se referea la obligativitatea instanţei de a ţine cont de certificatul de la prima şedinţă a medierii: „Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a) - f)“.

Legea nu împiedică medierea, dar numai cu condiţia ca părţile să vrea să participe la acest procedeu

În practica din Dolj, mediatorii percep sume pornind de la 250 de lei de fiecare parte implicată, care participă la mediere, dar percepute pentru fiecare şedinţă (cu excepţia şedinţei de informare), ajungând până la 2.000-2.500 de lei pentru o firmă, în cazul medierii între partenerii de afaceri. Deci, la o singură şedinţă de două-trei ore între două firme, un mediator încasa 4.000-5.000 de lei de la societăţile aflate în litigiu.
„Medierea rămâne în continuare o opţiune viabilă pentru cazul în care părţile apreciează că este justificat efortul de a se încerca încheierea unei astfel de înţelegeri. Fără a exista statistici în acest sens, la noi, în 50-75% din cazuri părţile ajung la o înţelegere din timpul medierii, dar numai acolo unde există înţelegere din partea ambelor părţi“, a explicat Constantin Adi Gavrilă, mediator din Craiova.

Mediatorii care luau bani pentru şedinţa de informare încălcau legea

Unii mediatori percepeau câteva zeci de lei chiar şi pentru certificatul primei şedinţe de mediere, pe motiv că îi costau telefoanele date în speţa respectivă, multiplicarea de documente etc. „Atenţie! Serviciile privind şedinţa de informare în mediere care au fost declarate neconstituţionale erau gratuite, se menţionează în Legea nr. 192/2006. Mai exact, pentru aceste servicii nu se puteau percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar fi putut solicita“, spun experţii în materie, citaţi de avocatnet.ro.

Sursa: gds.ro

Da, se poate!

De cand a inceput “descongestionarea traficului” prin ridicarea masinilor parcate ilegal, tandemul “Brigada de Politie Rutiera – Baietii destepti” parea de neoprit. Toti ne uitam disperati in jur cand parcam masinutele, faceam cruce si ne rugam sa nu dispara pana ne intorceam.

Cand se intampla nenorocirea, cei mai multi scoteau banii din buzunar si ridicau din umeri spunand ca nu te poti pune cu Politia. 

Ei, uite ca se poate si altfel! Numai sa vrei. 

SCA Piperea si Asociatii a obtinut in justitie despagubirea unui sofer a carui masina a fost ridicata ilegal.

Desi despagubirea va fi platita de politie si nu de firma care a ridicat autoturismul, obtinerea acestei solutii reprezinta un precedent si o incurajare pentru cei care stiu ca le-a fost ridicata masina ilegal. Pe blogul lor este prezentata si contestatia, foarte bine argumentata, care poate fi folosita ca model pentru viitoarele actiuni de acest gen.

Asadar, nu va lasati intimidati!

       

Cugetati la cele de mai sus si alegeti intelept!




Daca v-a placut aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place". Sau "distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)