LEGEA CETĂŢENIEI ROMÂNE Nr. 21/1991
Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea şi completarea Legii
cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o nouă numerotare.
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991.
Lista actelor modificatoare:
1. 1 septembrie 2001, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2002 - O.G. nr. 84/2001 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 544 din 1 septembrie 2001;
2. 14 decembrie 2001 - O.U.G. nr. 167/2001 privind suspendarea aplicării prevederilor art. 35
din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial nr. 802 din
14 decembrie 2001;
3. 18 iunie 2002 - O.U.G. nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei
române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 18 iunie 2002;
4. 4 octombrie 2002 - Legea nr. 542/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 726 din 4 octombrie 2002;
5. 25 noiembrie 2002 - O.U.G. nr. 160/2002 privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 25 noiembrie
2002;
6. 9 iunie 2003 - O.U.G. nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei
române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 399 din 9 iunie 2003;
7. 13 iunie 2003 - Legea nr. 248/2003 pentru completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 414 din 13 iunie 2003;
8. 15 octombrie 2003 - Legea nr. 405/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 15 octombrie 2003;
9. 14 septembrie 2007 - O.U.G. nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetăţeniei române nr.
21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 14 septembrie 2007
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Dobândirea cetăţeniei române
CAPITOLUL III Procedura acordării cetăţeniei române
CAPITOLUL IV Dovada cetăţeniei române
CAPITOLUL V Pierderea cetăţeniei române
CAPITOLUL VI Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia
română
CAPITOLUL VII Dispoziţii finale şi tranzitorii
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.
Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi
militare.
Cetăţenii României se bucură de protecţia statului român.
Art. 2. - Modurile de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei române sunt cele prevăzute în
prezenta lege.
Art. 3. - Încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăţean
român şi un străin nu produce efecte asupra cetăţeniei soţilor.
CAPITOLUL II
Dobândirea cetăţeniei române
Art. 4. - Cetăţenia română se dobândeşte prin:
a) naştere;
b) adopţie;
c) acordare la cerere.
A. Prin naştere
Art. 5. - Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean
român;
b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.
Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român, până la proba
contrarie, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.
B. Prin adopţie
Art. 6. - Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin
adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor
va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de
acord, instanţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei
minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14
ani este necesar consimţământul acestuia.
Dacă adopţia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetăţean român, minorul
dobândeşte cetăţenia adoptatorului.
Art. 7. - În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18
ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau
dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română
pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru
a domicilia în străinătate.
C. Prin acordare la cerere
Art. 8. - Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului
străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe
acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau,
în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data
căsătoriei;
b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu
întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară
că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de
legislaţia privind regimul străinilor;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în
măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.
Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul
este o personalitate recunoscută pe plan internaţional ori a investit în România sume care
depăşesc 500.000 euro.
Dacă cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie care a solicitat să i se acorde cetăţenia
română se află în afară teritoriului statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui
an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. 1 lit. a).
Art. 9. - Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta
de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.
În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de
comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord,
tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul
copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele său.
Art. 10. - Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a pierdut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) şi e).
Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi apatrizilor foşti cetăţeni români.
Părinţii care solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor
lor minori. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va
decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani
este necesar consimţământul acestuia.
Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei
celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia
română poate cere dobândirea cetăţeniei române în condiţiile prezentei legi.
Art. 101. - Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut
cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia
lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda
cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau
cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit.
b), c), e) şi f).
Dispoziţiile art. 10 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 102. - Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot
depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire a cetăţeniei române după împlinirea unui
termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului
în România.
CAPITOLUL III
Procedura acordării cetăţeniei române
Art. 11. - Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin
ordin al ministrului justiţiei, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru
cetăţenie.
Art. 12. - Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică şi este însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege. Cererea de acordare a cetăţeniei române întemeiată pe dispoziţiile art. 8 se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal la sediul Ministerului Justiţiei - Direcţia cetăţenie.
Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de acordare,
întemeiată pe dispoziţiile art. 101, sau de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele
care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile
consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Art. 13. - Cererile de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se adresează Comisiei pentru cetăţenie, denumită în continuare Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Comisia are un secretariat tehnic constituit în cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului
Justiţiei. Directorul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei este totodată şi preşedintele
Comisiei.
Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 4 membri, personal de
specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al
ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt
prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.
Îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau
redobândirea cetăţeniei române se constată printr-un raport motivat, care se adoptă de Comisie cu votul majorităţii celor prezenţi. În caz de paritate, votul preşedintelui Comisiei sau al
înlocuitorului acestuia este decisiv.
Art. 14. - Cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusţinută.
Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de
acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată:
a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a;
b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de la art. 8
alin. 1 lit. b) şi e).
Orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, ce deţine date sau informaţii cu privire
la neîndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei de către persoanele
ale căror cereri au fost publicate poate sesiza Comisia.
La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1
lit. f) şi g).
În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.
În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia
stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat
pentru verificarea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) şi g).
Art. 15. - articol abrogat
Art. 16. - În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori
redobândirea cetăţeniei, precum şi în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 14 alin. 6
ori al neprezentării, în mod nejustificat, la susţinerea acestuia, Comisia, printr-un raport
motivat, propune ministrului justiţiei respingerea cererii.
O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se poate depune după un an de la respingerea cererii anterioare.
Art. 17. - Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care
va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea
cetăţeniei.
Raportul însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei va fi înaintat ministrului
justiţiei.
Art. 18. - Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite
ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ministrul justiţiei
respinge, prin ordin, cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei.
Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei
se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios
administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă
solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi
termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Art. 19. - Cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă.
În termen de 3 luni de la data publicării ordinului ministrului justiţiei în Monitorul Oficial al
României, Partea I, persoanele cărora li se acordă cetăţenia română vor depune jurământul de
credinţă faţă de România.
Jurământul de credinţă se depune în şedinţă solemnă în faţa ministrului justiţiei sau a
secretarului de stat delegat în acest sens şi are următorul conţinut:
«Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale, să
respect Constituţia şi legile României.»
După depunerea jurământului, Comisia eliberează certificatul de cetăţenie română, care va fi
întocmit în două exemplare, semnate de ministrul justiţiei, dintre care un exemplar va fi
înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conţin elemente de siguranţă şi au
aplicate fotografii ale titularului.
În situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul
dintre ei, aceştia vor fi înscrişi în certificatul de cetăţenie al părinţilor şi nu depun jurământul.
Persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 101, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii
diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul
prevăzut la alin. 2. În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii
diplomatice sau al oficiului consular respectiv.
În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi până la
data dobândirii de către părinţi a cetăţeniei române, Comisia, la sesizarea persoanei interesate, va analiza cazul, putând decide în legătură cu depunerea de către acesta a jurământului şi cu eliberarea unui certificat de cetăţenie separat pentru copilul devenit major.
Art. 20. - Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obţinut cetăţenia română, a
jurământului de credinţă, în termenul prevăzut la art. 19 alin. 2, atrage încetarea efectelor
ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoana în cauză.
Constatarea încetării efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române
faţă de persoanele care nu au depus jurământul în condiţiile legii se face de către ministrul
justiţiei, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, sau, după caz, de
către şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular.
Persoana care decedează înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de România este
recunoscută ca fiind cetăţean român, la cererea succesorilor legali ai persoanei decedate, din
ziua publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de
acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetăţenie
de către Comisie. Cererea poate fi depusă în termen de un an de la data decesului titularului
cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
Persoana care nu poate depune jurământul de credinţă faţă de România din cauza unui
handicap permanent sau a unei boli cronice obţine cetăţenia română de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de acordare sau, după
caz, de redobândire a cetăţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale transmise în acest sens, personal sau prin reprezentantul legal sau convenţional cu mandat special, până la data finalizării procedurii de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei. Cererea
adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de
un an de la data luării la cunoştinţă a termenului de depunere a jurământului de credinţă.
Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului ministrului
justiţiei de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
CAPITOLUL IV
Dovada cetăţeniei române
Art. 21. - Dovada cetăţeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea
de identitate, paşaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 19 alin. 4. În caz de nevoie, la cerere,
Comisia va elibera o adeverinţă de atestare a statutului de cetăţean român.
Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţit
de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi.
În cazul în care copilul este înscris în paşaportul unuia dintre părinţi sau, după caz, în buletinul
de identitate, dovada cetăţeniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Dacă dovada cetăţeniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face potrivit alin. 3,
dovada se va putea face cu certificatul eliberat de serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă.
Dovada cetăţeniei copiilor găsiţi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.
Art. 22. - În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României
eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.
CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române
Art. 23. - Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
A. Prin retragerea cetăţeniei române
Art. 24. - Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului
român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt
relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase.
d) este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a
săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
Art. 25. - Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor
persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română
Art. 26. - Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei
care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:
a) nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţară sau, având
astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăţenie.
Art. 27. - Pierderea cetăţeniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română,
iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul
pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la
date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate,
părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe
data plecării sale din ţară.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul
dintre părinţi este cunoscut sau este în viaţă.
Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în
străinătate şi care renunţă la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele
căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte,
cetăţean român.
În situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere
consimţământul.
C. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române
Art. 28. - Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia
română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia
acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se
cere consimţământul.
Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a
cetăţeniei adoptatorului.
În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este
considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.
Art. 29. - În situaţia prevăzută la art. 5 alin. 3 copilul găsit pierde cetăţenia română, dacă până
la împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni
străini.
Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte
cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.
CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română
Art. 30. - Cererea de renunţare la cetăţenia română, însoţită de actele doveditoare prevăzute la
art. 26, se depune la secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
În cazul în care constată lipsa documentelor necesare soluţionării cererii, preşedintele
Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult
6 luni de la comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsă ca
nesusţinută.
În cazul în care dosarul cuprinde toate documentele necesare soluţionării cererii de renunţare
la cetăţenia română, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, dispune:
a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a;
b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute, după
caz, la art. 26 lit. a) şi b).
Ministrul justiţiei dispune, prin ordin, aprobarea sau, după caz, respingerea cererii de renunţare
la cetăţenia română, apreciind asupra raportului Comisiei prin care aceasta constată
îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 26.
Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de renunţare la cetăţenie se comunică
solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios
administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă
solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi
termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a renunţării la cetăţenie.
Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţă eliberată de secretariatul
Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, pe baza
ordinului ministrului justiţiei de aprobare a cererii de renunţare la cetăţenia română, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 31. - Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru
retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia să prezinte
dovezile de care dispune.
Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de
retragere, dispunând totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea
condiţiilor legale privind retragerea cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin
publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu
cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării.
La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare retragerii cetăţeniei române. Aceasta audiază persoanele citate potrivit alin. 2 lit. b),
precum şi persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a cetăţeniei române.
În cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune ministrului justiţiei, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării.
Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Ordinul ministrului justiţiei de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei
se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
Art. 32. - articol abrogat
Art. 33. - articol abrogat
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 34. - Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această
cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.
Art. 35. - articol abrogat
Art. 36. - Cererile privind acordarea cetăţeniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia
română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin.1, redobândirea cetăţeniei române potrivit art. 10 alin. 2 şi
art. 101 este scutită de plata taxelor prevăzute de lege.
Art. 37. - Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi
libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile ţării pentru cetăţenii
români.
Art. 371. - articol abrogat
Art. 38. - Cetăţenia română cu titlu de “cetăţenie de onoare” se poate acorda unor străini
pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o
altă formalitate, de către Parlamentul României.
Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice
recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o
funcţie publică.
Art. 39. - Pentru situaţiile în care se cere consimţământul celuilalt părinte sau al minorului care
a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţă
notarului public sau, în străinătate, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
Art. 40. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României*).
Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în
conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetăţeniei române rămân supuse
reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 24/1971 – Legea
cetăţeniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia
română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea
cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare
prevederilor prezentei legi.
*) A se vedea şi data intrării în vigoare a actului normativ modificator.
NOTĂ:
Prezenta lege se modifică corespunzător conform art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 84/2001
(publicată la 1 septembrie 2001), în vigoare de la 1 ianuarie 2002). Pentru aplicarea de la 9
iunie 2003 reproducem mai jos art. III din O.U.G. nr. 43/2003:
“Art. III. - Pentru persoanele care au dobândit cetăţenia română înainte de intrarea în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii
cetăţeniei române nr. 21/1991, care nu au depus jurământul de credinţă faţă de România, termenul de 6 luni prevăzut la art. 19 alin. 1 curge de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă.”
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din O.U.G. nr. 87/2007, în vigoare de la 14 septembrie
2007:
“Art. II. - Cererile de acordare, redobândire sau de pierdere a cetăţeniei române avizate de către
Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, prevăzută de Legea cetăţeniei
române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă vor
urma procedura stabilită de această lege.
Cererile de acordare, redobândire sau de pierdere a cetăţeniei române depuse ori înregistrate
până la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea
I, dar neavizate de Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, potrivit
prevederilor Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se
transferă de la Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei la Comisia pentru cetăţenie, iar soluţionarea cererilor se va face în cadrul Comisiei pentru cetăţenie, potrivitprocedurilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea şi completarea Legii
cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o nouă numerotare.
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991.
Lista actelor modificatoare:
1. 1 septembrie 2001, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2002 - O.G. nr. 84/2001 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 544 din 1 septembrie 2001;
2. 14 decembrie 2001 - O.U.G. nr. 167/2001 privind suspendarea aplicării prevederilor art. 35
din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial nr. 802 din
14 decembrie 2001;
3. 18 iunie 2002 - O.U.G. nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei
române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 18 iunie 2002;
4. 4 octombrie 2002 - Legea nr. 542/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 726 din 4 octombrie 2002;
5. 25 noiembrie 2002 - O.U.G. nr. 160/2002 privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 25 noiembrie
2002;
6. 9 iunie 2003 - O.U.G. nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei
române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 399 din 9 iunie 2003;
7. 13 iunie 2003 - Legea nr. 248/2003 pentru completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 414 din 13 iunie 2003;
8. 15 octombrie 2003 - Legea nr. 405/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991,
publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 15 octombrie 2003;
9. 14 septembrie 2007 - O.U.G. nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetăţeniei române nr.
21/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 14 septembrie 2007
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Dobândirea cetăţeniei române
CAPITOLUL III Procedura acordării cetăţeniei române
CAPITOLUL IV Dovada cetăţeniei române
CAPITOLUL V Pierderea cetăţeniei române
CAPITOLUL VI Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia
română
CAPITOLUL VII Dispoziţii finale şi tranzitorii
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.
Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi
militare.
Cetăţenii României se bucură de protecţia statului român.
Art. 2. - Modurile de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei române sunt cele prevăzute în
prezenta lege.
Art. 3. - Încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăţean
român şi un străin nu produce efecte asupra cetăţeniei soţilor.
CAPITOLUL II
Dobândirea cetăţeniei române
Art. 4. - Cetăţenia română se dobândeşte prin:
a) naştere;
b) adopţie;
c) acordare la cerere.
A. Prin naştere
Art. 5. - Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean
român;
b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.
Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român, până la proba
contrarie, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.
B. Prin adopţie
Art. 6. - Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin
adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor
va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de
acord, instanţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei
minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14
ani este necesar consimţământul acestuia.
Dacă adopţia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetăţean român, minorul
dobândeşte cetăţenia adoptatorului.
Art. 7. - În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18
ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau
dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română
pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru
a domicilia în străinătate.
C. Prin acordare la cerere
Art. 8. - Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului
străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe
acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau,
în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data
căsătoriei;
b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu
întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară
că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de
legislaţia privind regimul străinilor;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în
măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.
Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul
este o personalitate recunoscută pe plan internaţional ori a investit în România sume care
depăşesc 500.000 euro.
Dacă cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie care a solicitat să i se acorde cetăţenia
română se află în afară teritoriului statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui
an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. 1 lit. a).
Art. 9. - Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta
de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.
În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de
comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord,
tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul
copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele său.
Art. 10. - Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a pierdut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) şi e).
Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi apatrizilor foşti cetăţeni români.
Părinţii care solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor
lor minori. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va
decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani
este necesar consimţământul acestuia.
Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei
celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia
română poate cere dobândirea cetăţeniei române în condiţiile prezentei legi.
Art. 101. - Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut
cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia
lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda
cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau
cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit.
b), c), e) şi f).
Dispoziţiile art. 10 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 102. - Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot
depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire a cetăţeniei române după împlinirea unui
termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului
în România.
CAPITOLUL III
Procedura acordării cetăţeniei române
Art. 11. - Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin
ordin al ministrului justiţiei, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru
cetăţenie.
Art. 12. - Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică şi este însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege. Cererea de acordare a cetăţeniei române întemeiată pe dispoziţiile art. 8 se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal la sediul Ministerului Justiţiei - Direcţia cetăţenie.
Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de acordare,
întemeiată pe dispoziţiile art. 101, sau de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele
care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile
consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Art. 13. - Cererile de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se adresează Comisiei pentru cetăţenie, denumită în continuare Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Comisia are un secretariat tehnic constituit în cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului
Justiţiei. Directorul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei este totodată şi preşedintele
Comisiei.
Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 4 membri, personal de
specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al
ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt
prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.
Îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau
redobândirea cetăţeniei române se constată printr-un raport motivat, care se adoptă de Comisie cu votul majorităţii celor prezenţi. În caz de paritate, votul preşedintelui Comisiei sau al
înlocuitorului acestuia este decisiv.
Art. 14. - Cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusţinută.
Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de
acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată:
a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a;
b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de la art. 8
alin. 1 lit. b) şi e).
Orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, ce deţine date sau informaţii cu privire
la neîndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei de către persoanele
ale căror cereri au fost publicate poate sesiza Comisia.
La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1
lit. f) şi g).
În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.
În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia
stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat
pentru verificarea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) şi g).
Art. 15. - articol abrogat
Art. 16. - În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori
redobândirea cetăţeniei, precum şi în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 14 alin. 6
ori al neprezentării, în mod nejustificat, la susţinerea acestuia, Comisia, printr-un raport
motivat, propune ministrului justiţiei respingerea cererii.
O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se poate depune după un an de la respingerea cererii anterioare.
Art. 17. - Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care
va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea
cetăţeniei.
Raportul însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei va fi înaintat ministrului
justiţiei.
Art. 18. - Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite
ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ministrul justiţiei
respinge, prin ordin, cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei.
Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei
se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios
administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă
solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi
termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Art. 19. - Cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă.
În termen de 3 luni de la data publicării ordinului ministrului justiţiei în Monitorul Oficial al
României, Partea I, persoanele cărora li se acordă cetăţenia română vor depune jurământul de
credinţă faţă de România.
Jurământul de credinţă se depune în şedinţă solemnă în faţa ministrului justiţiei sau a
secretarului de stat delegat în acest sens şi are următorul conţinut:
«Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale, să
respect Constituţia şi legile României.»
După depunerea jurământului, Comisia eliberează certificatul de cetăţenie română, care va fi
întocmit în două exemplare, semnate de ministrul justiţiei, dintre care un exemplar va fi
înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conţin elemente de siguranţă şi au
aplicate fotografii ale titularului.
În situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul
dintre ei, aceştia vor fi înscrişi în certificatul de cetăţenie al părinţilor şi nu depun jurământul.
Persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 101, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii
diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul
prevăzut la alin. 2. În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii
diplomatice sau al oficiului consular respectiv.
În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi până la
data dobândirii de către părinţi a cetăţeniei române, Comisia, la sesizarea persoanei interesate, va analiza cazul, putând decide în legătură cu depunerea de către acesta a jurământului şi cu eliberarea unui certificat de cetăţenie separat pentru copilul devenit major.
Art. 20. - Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obţinut cetăţenia română, a
jurământului de credinţă, în termenul prevăzut la art. 19 alin. 2, atrage încetarea efectelor
ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoana în cauză.
Constatarea încetării efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române
faţă de persoanele care nu au depus jurământul în condiţiile legii se face de către ministrul
justiţiei, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, sau, după caz, de
către şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular.
Persoana care decedează înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de România este
recunoscută ca fiind cetăţean român, la cererea succesorilor legali ai persoanei decedate, din
ziua publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de
acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetăţenie
de către Comisie. Cererea poate fi depusă în termen de un an de la data decesului titularului
cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
Persoana care nu poate depune jurământul de credinţă faţă de România din cauza unui
handicap permanent sau a unei boli cronice obţine cetăţenia română de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de acordare sau, după
caz, de redobândire a cetăţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale transmise în acest sens, personal sau prin reprezentantul legal sau convenţional cu mandat special, până la data finalizării procedurii de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei. Cererea
adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de
un an de la data luării la cunoştinţă a termenului de depunere a jurământului de credinţă.
Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului ministrului
justiţiei de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
CAPITOLUL IV
Dovada cetăţeniei române
Art. 21. - Dovada cetăţeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea
de identitate, paşaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 19 alin. 4. În caz de nevoie, la cerere,
Comisia va elibera o adeverinţă de atestare a statutului de cetăţean român.
Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţit
de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi.
În cazul în care copilul este înscris în paşaportul unuia dintre părinţi sau, după caz, în buletinul
de identitate, dovada cetăţeniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Dacă dovada cetăţeniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face potrivit alin. 3,
dovada se va putea face cu certificatul eliberat de serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă.
Dovada cetăţeniei copiilor găsiţi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.
Art. 22. - În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României
eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.
CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române
Art. 23. - Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
A. Prin retragerea cetăţeniei române
Art. 24. - Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului
român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt
relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase.
d) este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a
săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
Art. 25. - Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor
persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română
Art. 26. - Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei
care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:
a) nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţară sau, având
astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăţenie.
Art. 27. - Pierderea cetăţeniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română,
iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul
pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la
date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate,
părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe
data plecării sale din ţară.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul
dintre părinţi este cunoscut sau este în viaţă.
Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în
străinătate şi care renunţă la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele
căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte,
cetăţean român.
În situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere
consimţământul.
C. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române
Art. 28. - Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia
română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia
acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se
cere consimţământul.
Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a
cetăţeniei adoptatorului.
În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este
considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.
Art. 29. - În situaţia prevăzută la art. 5 alin. 3 copilul găsit pierde cetăţenia română, dacă până
la împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni
străini.
Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte
cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.
CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română
Art. 30. - Cererea de renunţare la cetăţenia română, însoţită de actele doveditoare prevăzute la
art. 26, se depune la secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
În cazul în care constată lipsa documentelor necesare soluţionării cererii, preşedintele
Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult
6 luni de la comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsă ca
nesusţinută.
În cazul în care dosarul cuprinde toate documentele necesare soluţionării cererii de renunţare
la cetăţenia română, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, dispune:
a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a;
b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute, după
caz, la art. 26 lit. a) şi b).
Ministrul justiţiei dispune, prin ordin, aprobarea sau, după caz, respingerea cererii de renunţare
la cetăţenia română, apreciind asupra raportului Comisiei prin care aceasta constată
îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 26.
Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de renunţare la cetăţenie se comunică
solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios
administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă
solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi
termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a renunţării la cetăţenie.
Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţă eliberată de secretariatul
Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, pe baza
ordinului ministrului justiţiei de aprobare a cererii de renunţare la cetăţenia română, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 31. - Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru
retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia să prezinte
dovezile de care dispune.
Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de
retragere, dispunând totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea
condiţiilor legale privind retragerea cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin
publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu
cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării.
La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare retragerii cetăţeniei române. Aceasta audiază persoanele citate potrivit alin. 2 lit. b),
precum şi persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a cetăţeniei române.
În cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune ministrului justiţiei, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării.
Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Ordinul ministrului justiţiei de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei
se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de
apel este definitivă şi irevocabilă.
Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
Art. 32. - articol abrogat
Art. 33. - articol abrogat
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 34. - Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această
cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.
Art. 35. - articol abrogat
Art. 36. - Cererile privind acordarea cetăţeniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia
română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin.1, redobândirea cetăţeniei române potrivit art. 10 alin. 2 şi
art. 101 este scutită de plata taxelor prevăzute de lege.
Art. 37. - Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi
libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile ţării pentru cetăţenii
români.
Art. 371. - articol abrogat
Art. 38. - Cetăţenia română cu titlu de “cetăţenie de onoare” se poate acorda unor străini
pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o
altă formalitate, de către Parlamentul României.
Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice
recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o
funcţie publică.
Art. 39. - Pentru situaţiile în care se cere consimţământul celuilalt părinte sau al minorului care
a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţă
notarului public sau, în străinătate, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
Art. 40. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României*).
Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în
conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetăţeniei române rămân supuse
reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 24/1971 – Legea
cetăţeniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia
română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea
cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare
prevederilor prezentei legi.
*) A se vedea şi data intrării în vigoare a actului normativ modificator.
NOTĂ:
Prezenta lege se modifică corespunzător conform art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 84/2001
(publicată la 1 septembrie 2001), în vigoare de la 1 ianuarie 2002). Pentru aplicarea de la 9
iunie 2003 reproducem mai jos art. III din O.U.G. nr. 43/2003:
“Art. III. - Pentru persoanele care au dobândit cetăţenia română înainte de intrarea în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii
cetăţeniei române nr. 21/1991, care nu au depus jurământul de credinţă faţă de România, termenul de 6 luni prevăzut la art. 19 alin. 1 curge de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă.”
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din O.U.G. nr. 87/2007, în vigoare de la 14 septembrie
2007:
“Art. II. - Cererile de acordare, redobândire sau de pierdere a cetăţeniei române avizate de către
Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, prevăzută de Legea cetăţeniei
române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă vor
urma procedura stabilită de această lege.
Cererile de acordare, redobândire sau de pierdere a cetăţeniei române depuse ori înregistrate
până la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea
I, dar neavizate de Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, potrivit
prevederilor Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se
transferă de la Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei la Comisia pentru cetăţenie, iar soluţionarea cererilor se va face în cadrul Comisiei pentru cetăţenie, potrivitprocedurilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă.”
