Contractul individual de muncă poate fi suspendat prin acordul părţilor în cazul unui concediu fără plată pentru studii sau interese personale, conform articolului 54 din Codul muncii. Concediul fără plată este un drept al angajatului, dar devine obligaţie a angajatorului doar în anumite cazuri speciale, explicitate mai jos.
Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, după caz, stabileşte durata concediului fără plată, potrivit articolului 153 din Codul muncii.
Concediul fără plată suspendă contractul individual de muncă, de aceea nu constituie vechime în muncă. Există însă şi excepţii:
1. Concediul fără plată prevăzut de articolele 155 şi 156 din Codul muncii şi acordat pentru formare şi perfecţionare profesională are un regim juridic distinct. Odată aprobat de angajator, acest concediu fără salariu intră sub incidenţa articolului 158 din Codul muncii:
„Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”
Salariatul are dreptul să beneficieze de concediu fără plată pentru formare profesională indiferent dacă respectivul curs îi va fi sau nu de folos la acelaşi angajator.
În acelasi timp, acest concediu fără plată pentru formare profesională pentru care angajatorul şi-a dat acordul intră la stabilirea celor 12 luni de realizare a veniturilor impozabile în ultimul an pentru calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, conform articolului 2 alineatul (5) litera u) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
2. Salariatul are dreptul la concediu fără plată, pe care angajatorul nu îl poate refuza, după expirarea perioadei de un an a concediului de creştere a copilului. Oricare dintre părinţi poate solicita un concediu fără plată până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sănătos, conform OUG nr. 111/2010 (actualizată).
Concediul fără plată şi asigurarea de sănătate
Dacă durata legală de acordare a concediului fără plată este definită în regulamentul intern, respectiv contractul colectiv de muncă, păstrarea calităţii de asigurat depinde de durata concediului.
Astfel, după trei luni de concediu fără plată, angajatul pierde dreptul de a fi asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate, conform Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat.
Astfel, articolul 2 alineatul 3 prevede:
„Drepturile de asigurare încetează după trei luni de la ultima plată a contribuţiei la fond, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice.”
Când se declară concediul fără plată în ReviSal?
Concediul fără plată se declară în timp real în ReviSal.
Cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă se operează în ReviSal, conform prevederilor articolului 3 alineatul (2) litera h) din HG nr. 500/2011.
Acest articol se referă la concediul fără plată solicitat pentru interese personale, nu la concediile fără plată reglementate efectiv de lege: concediu de formare profesională, concediul fără plata indemnizaţiei etc.
Când angajatorul refuză acordarea concediului fără plată
Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului de concediu fără plată pentru formare profesională doar dacă absenţa acestuia ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii, potrivit articolului 155 din Codul muncii.
Totodată, în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă pot exista prevederi foarte clare cu privire la concediul fără plată şi la situaţiile în care angajatorul poate refuza solicitările de acest fel.
Astfel, regulamentul intern/contractul colectiv de muncă semnat şi asumat de ambele părţi devine normă atât timp cât nu contravine legislaţiei.
Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, după caz, stabileşte durata concediului fără plată, potrivit articolului 153 din Codul muncii.
Concediul fără plată suspendă contractul individual de muncă, de aceea nu constituie vechime în muncă. Există însă şi excepţii:
1. Concediul fără plată prevăzut de articolele 155 şi 156 din Codul muncii şi acordat pentru formare şi perfecţionare profesională are un regim juridic distinct. Odată aprobat de angajator, acest concediu fără salariu intră sub incidenţa articolului 158 din Codul muncii:
„Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”
Salariatul are dreptul să beneficieze de concediu fără plată pentru formare profesională indiferent dacă respectivul curs îi va fi sau nu de folos la acelaşi angajator.
În acelasi timp, acest concediu fără plată pentru formare profesională pentru care angajatorul şi-a dat acordul intră la stabilirea celor 12 luni de realizare a veniturilor impozabile în ultimul an pentru calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, conform articolului 2 alineatul (5) litera u) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
2. Salariatul are dreptul la concediu fără plată, pe care angajatorul nu îl poate refuza, după expirarea perioadei de un an a concediului de creştere a copilului. Oricare dintre părinţi poate solicita un concediu fără plată până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sănătos, conform OUG nr. 111/2010 (actualizată).
Concediul fără plată şi asigurarea de sănătate
Dacă durata legală de acordare a concediului fără plată este definită în regulamentul intern, respectiv contractul colectiv de muncă, păstrarea calităţii de asigurat depinde de durata concediului.
Astfel, după trei luni de concediu fără plată, angajatul pierde dreptul de a fi asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate, conform Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat.
Astfel, articolul 2 alineatul 3 prevede:
„Drepturile de asigurare încetează după trei luni de la ultima plată a contribuţiei la fond, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice.”
Când se declară concediul fără plată în ReviSal?
Concediul fără plată se declară în timp real în ReviSal.
Cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă se operează în ReviSal, conform prevederilor articolului 3 alineatul (2) litera h) din HG nr. 500/2011.
Acest articol se referă la concediul fără plată solicitat pentru interese personale, nu la concediile fără plată reglementate efectiv de lege: concediu de formare profesională, concediul fără plata indemnizaţiei etc.
Când angajatorul refuză acordarea concediului fără plată
Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului de concediu fără plată pentru formare profesională doar dacă absenţa acestuia ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii, potrivit articolului 155 din Codul muncii.
Totodată, în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă pot exista prevederi foarte clare cu privire la concediul fără plată şi la situaţiile în care angajatorul poate refuza solicitările de acest fel.
Astfel, regulamentul intern/contractul colectiv de muncă semnat şi asumat de ambele părţi devine normă atât timp cât nu contravine legislaţiei.
Daca
v-a fost utila aceasta postare, dati clic pe butonul "imi place" sau
"distribuie" ca sa afle si prietenii dvs aceste informatii. S-ar putea
sa le fie de folos si sa va multumeasca. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu